Menu

pisici

Rabia- muscatura, tratament, ingrijire

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie
Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:
– animalul nu prezinta semne de boala in acest interval, se presupune ca nu a fost infestat in momentul muscaturii si ca persoana muscata nu necesita tratament;
– animalul dezvolta semne de boala, atunci se va incepe tratament preventiv. Animalul infestat va fi omorat (eutanasiat) iar tesutul sau cerebral va fi supus unor teste care sa confirme existenta bolii. Dureaza doar cateva ore pentru a se efectua aceste teste. Daca rezultatul este negativ, se poate opri tratamentul prevenitv.

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie
Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic, trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local.

Tratament – Generalitati
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.

Ingrijirea ranii
Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:
– tipul expunerii – expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muscaturi sau a altor rani. Ranile (infectia apare cand o leziune deschisa a pielii sau mucoaselor este expusa virusului) duc rar la aparitia bolii, tratamentul fiind necesar;
– tipul animalului implicat – unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul rabic. Purtatorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcsi, ratonii, vulpile si coiotii.

Profilaxia postexpunere
Tipurile de vaccin antirabic includ:
– injectarea de anticorpi – injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii;
– vaccinarea in serie – injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati.

Faza tardiva a bolii
Odata ce apar simptomele, functiile inimii, plamanilor si a altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar in cele din urma pacientul va deceda. In cazuri extrem de rare, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca. Dupa orice contact cu un animal ce poate fi infectat este necesara instituirea tratamentului.

Tratament ambulatoriu
Tratamentul ambulator se rezuma la evitarea contactului cu virusul, tratamentul imediat si adecvat al ranii urmat de consultul medical de specialitate pentru a determina daca exista riscul unei infectii.
Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomanda:
– vaccinarea impotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile si cainii;
– daca animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie sa ii ceara acestuia fisa de vaccinari a animalului. Veterinarii elibereaza un certificat dupa vaccinarea animalelor. Cand nu exista astfel de documente este necesar ca medicul veterinar sa confirme vaccinarea;
– evitarea oricarui contact cu liliecii. In anumite zone geografice prezenta rabiei la oameni este asociata cu contactul persoanelor infectate cu liliecii;
– evitarea contactului sau a tentativelor de a imblanzii animale salbatice ca vulpi, sconcsi, ratoni sau coioti. Copii trebuie instruiti sa evite aceste animale;
– depozitarea gunoiului trebuie sa se faca in containerele special amenajate, in pungi de plastic astfel incat sa nu atraga animalele salbatice;
– blocarea tuturor posibilelor cai de acces ale animalelor salbatice in domiciliu;
– evitarea contactului cu cadavrelor animalelor si mai ales cu tesutul cerebral al acestora.

Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor
In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri:
– curatatirea ranii si a altor zone expuse cu apa si sapun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide daca sunt necesare si alte masuri;
– daca animalul care provoaca muscatura este unul domestic (caine, pisica) se incearca prinderea acestuia sau contactarea propietarului;
– daca muscatura este provocata de un animal salbatic nu se recomanda prinderea acestuia. Trebuie stabilita specia din care face parte animalul si daca prezinta tulburari ale comportamentului. Daca animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica vor testa acest tesut pentru a determina daca virusul este prezent;
– orice muscatura sau zgarietura puternica trebuie raportata Directiei de Sanatate Publica. Medicii vor evalua riscul de infectie si vor captura pentru testare animalul, care daca este infectat va fi eutanasiat;
– medicii specialisti vor hotara daca este necesara vaccinarea antitetanica care ofera protectie impotriva tetanosului (infectie ce apare cand bacteria tetanica ajunge in contact cu o rana deschisa). Vaccinarea antitetanica care se efectueaza in copilarie in cadrul programului national de vaccinari trebuie apoi repetata din 10 in 10 ani. Revaccinarea se recomanda si atunci cand exista o rana contaminata si au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau daca nu se cunoaste data ultimei vaccinari. Se recomanda ca vaccinarea antitetanica sa se faca in primele 48 de ore dupa muscatura sau contaminarea ranii.

Afectiuni oculare la pisica – Conjunctivita

Afectiunile oculare sunt des intalnite la puii de pisica. Din fericire sunt si foarte usor de tratat daca se instituie un tratament adecvat la timp. Pisoii supusi la stres din cauza conditiilor de mediu, a malnutritiei sunt cei mai expusi la astfel de probleme. Chiar si cei crescuti doar inauntru pot dezvolta afectari ale ochilor, insa sunt mult mai rare cazurile.

Ochii rosii sunt de fapt conjunctivita, care ne afecteaza si pe noi oamenii. Ea poate fi provocata atat de bacterii (Chlamydia Psittaci), cat si de virusuri (calcivirusul sau herpesvirusul). De cele mai multe ori conjunctivita apare in paralel cu afectiuni ale tractului respirator superior. Agentul patogen este acelasi in ambele cazuri. Pisoiul poate stranuta si avea secretii nazale in acelasi timp cu ochi rosii si scurgeri oculare. Conjunctiva este foita transparenta care inveleste globul ocular. Inflamarea, inrosirea si umflarea ei poarta numele de conjunctivita. La pisici in acelasi timp are loc si inflamarea pleoapei a treia.

Desi nu este contagioasa pentru om, aceasta afectiune, de fapt agentul patogen, se poate raspandi foarte usor de la un pisoi la toti ceilalti din cuib, sau care locuiesc in acelasi loc. chiar si adultii pot dobandi boala de la puii lor, insa imunitatea fiind mai solida, mai rar fac si manifestari ale conjunctivitei. Boala este transmisa prin intermediul secretiilor oculare si/sau nazale, lasate pe jos sau pe obiecte, prin aer sau prin contact direct. Boala mai poate fi transmisa si de mama purtatoare a virusului, puilor ei, transplacentar.

Semnele conjunctivitei la pisoi sunt usor de recunoscut: ochi rosu sau ambii afectati, lacrimare, clipit des si afectat, secretii oculare (clare, gri, verzi, galbene, in functie de agentul patogen, de consistente diferite), eroziuni ale corneei, uneori ochiul afectat este tinut inchis, chiar lipit din cauza secretiilor abundente si inchegate, sensibilitate la lumina.

La primele semne pisoiul trebuie consultat de un medic veterinar, cu cat mai repede cu atat se va vindeca mai usor si evitati complicatiile, care pot duce pana la pierderea vederii. Daca ochii sunt lipiti incercati sa curatati ochiul de secretiile solidificate cu un tampon moale de bumbac imbibat in apa calda sau ser fiziologic. Gentil inmuiati secretiile si indepartati-le. Pisoiului nu ii va placea operatiunea insa ii este benefica si trebuie sa o duceti pana la capat. Medicul veterinar va stii cel mai bine ce tratament sa ii administreze in functie de cauza care a produs boala. Picaturile cu antibiotic sunt cele mai eficiente, iar in 7-10 zile de tratament respectat pisoiul isi va reveni.

Puteti preveni aceste infectii tratand mama, asigurandu-va ca este vaccinata si deparazitata inainte de a naste. Apoi puiutii sa fie bine hraniti si ingrijiti, tinuti intr-un mediu curat. Evitati contactul cu alte feline pana la varsta de 6-8 saptamani, cand se administreaza primele vaccinuri. Uneori un tratament preventiv cu antibiotice este bine venit.

Puterea pozitiva a pisicutelor

Animalele sunt atente, dezinteresate, oferă necondiționat bucurie și alinare în cazul dezamăgirilor și pierderilor, nu vă judecă și nu vă ceartă, sunt amuzante și jucăușe stârnind veselie și râs, declanșează amintiri pozitive, produc o mai bună funcționare emoțională, sporesc stima de sine, vă ajută să înțelegeți nevoile și sentimentele celorlați, să învățați ce este compasiunea și empatia.

Animalele de companie sunt bune atât pentru corp cât și pentru suflet, influențând în mod pozitiv chiar și o serie de afecțiuni medicale, cum ar fi: scăderea tensiunii arteriale, menținerea unor niveluri mai scăzute de colesterol, îmbunătățirea sănătății cardiovasculare, combaterea depresiei asociate cu boli grave și îmbunătățirea ratei de însănătoșire după un atac de cord.

Și pentru iubitorii de pisici există soluții inventive pentru ”adoptarea” acestora în spațiul de locuit. Nu mai este un secret pentru nimeni că pisicile adoră să se cațere pe tot felul de obiecte. Ați putea realiza pe un perete câteva rafturi asimetrice, fără a expune însă nimic pe ele pentru ca pisicuța dvs. să se poată urca nestingherită. Pentru un efect vizual mai puternic puteți realiza o pictură murală sau puteți expune fotografii.

Indiferent cu ce fel de animăluț decideți să vă împroprietăriți, trebuie să aveți întotdeauna un lucru foarte clar în minte: pisicile nu sunt câini. Pisicilor nu le prea pasă dacă vă place sau nu ce fac. Ele vor face oricum. Nu vin precum cățeii cu mingea în gură fericiți că au putut să o recupereze. Nu pentru asta există ele. Trebuie să lăsați toate orgoliile la o parte dacă vreți să aveți o relație bună cu felina dvs. Trebuie să faceți un compromis pentru o conviețuire încununată de succes.

Dacă nu fac pe speologii pe sub pat sau pe partea de deasupra a vreunui dulap, se cuibăresc în te miri ce loc de prin casă. Un cocon poate fi orice, de la o pungă de hârtie la o cutie de carton sau chiar un pantof. A vă ”pisifica” locuința presupune nu atât o cheltuială în plus cât multă îndemânare și timp – adică un pic de bricolaj. Nu trebuie să cumpărați nimic, trebuie doar să rearanjați ce aveți deja.

Înainte de a aduce modificări casei, trebuie să înțelegeți comportamentele de bază ale pisicii prin simpla ei observare. Chiar trebuie să aprofundați adevărata lor natură, instinctele și nevoile lor. Unele sunt mai sociabile și încrezătoare, altele din contră mai fricoase, evitând confruntările directe, dar majoritatea sunt gata de atac. Multe pisici sunt un amestec al celor trei tipuri.

Marcarea teritoriului are de-a face exclusiv cu mirosurile. Pisicilor le place să-și amestece aroma lor cu a dvs. Oamenii se întreabă adesea de ce pisica preferă să stea pe puloverele stăpânilor. Pentru că au parfumul lor pe ele. De ce doresc să stea cât mai mult în dormitor? Pentru că acolo mirosul este cel mai puternic. Puneți-le la dispoziție jucării de pluș, pernuțe, pături și mochete pe care să le marcheze. Nu așteptați să o facă ele singure pe unde apucă.
Citește și Cum să scăpați de mirosurile neplăcute din casă

Pisicilor le place să se ​​scarpine pe anumite suprafețe și la diferite medii înclinate. Încercați diferite materiale, cum ar fi carton, covoare, rogojini, sisal, lemn și plută – și vedeți ce le place. Unul dintre motivele pentru care pisica adoră să zgârie canapeaua este pentru că aceasta are impregnat parfumul dvs. Dar puteți capitona canapeaua, mai ales la mânere, cu un ”delicios” material răzuibil. Dacă, totuși pisica își va ascuți ghearele în mod constant pe tocul ușii de la dormitor, ați fi în pierdere să nu-i plasați în acel loc materialul pentru tocit unghiuțe. Construiți-le un panou de perete pe care să se cațere în voie.

Nu uitați niciun moment că atunci când intră într-o cameră, pisica va explora metri pătrați întregi, ceea ce înseamnă nu doar podeaua, nu doar nivelul canapelei, dar și pereții. Profitați de faptul ca pisicilor le place să fie mângâiate și prindeți de muchia unui perete sau de marginea culcușului lor niște perii. Astfel, ori de câte ori vor trece pe acolo, cu siguranță își vor netezi singure blănița. Atunci când adăugați rafturi, scări, pomi pentru joacă sau panouri de cățărat, cu alte cuvinte când creați o autostradă pentru pisici, veți crește considerabil în ochii lor.

Statisticile globale arată că circa 50% din oamenii de pe planetă au animale de companie, dintre aceștia 1/3 fiind stăpâni de câini. Circa 10% din oameni au animale de casă la rugămintea copiilor ori din cauză că îi apasă singurătatea. Cu toate acestea, în ultima vreme, din cauza diferitelor cauze, se înregistrează o ușoară scădere a numărului de persoane care dețin animale de companie. Printre cele mai cunoscute motive se enumeră faptul că circa 1/5 din oameni nu au timp să aibă grijă de ele. O altă cauză este faptul că multor persoane le este interzis a avea în preajmă animale din motive de sănătate, cum ar fi de exemplu cei care au alergie la părul de pisici.

Printre cauzele mai puțin subiective se numără faptul că mulți oameni trăiesc în condiții sociale defavorabile, neavând posibilitatea să le hrănească. Și prezența sugarilor în familie, fuga de responsabilitate față de creșterea unui animal sau emoțiile puternice pe care unii stăpâni le-au trăit când animalul de companie le-a murit, sunt motive destul de serioase care duc la reducerea din ce în ce mai clară a celor care aleg să-și împartă căminul cu un animăluț. Totuși, ”animalele împart cu noi, oamenii, privilegiul de a a avea suflet” după cum însuși Pitagora credea, deci prezența unui animal de companie în preajma fiecăruia dintre noi nu poate fi decât benefică și pozitivă.

Intoxicații frecvente

Un mare numar de substante pot duce la intoxicarea animalelor. Stapanii animalelor cu debut brusc al semnelor clinice aduc mereu in discutie o intoxicatie, cu toate ca acestea sunt rare, mai ales cele voite, in scopul de a ucide animalele. Insa, daca ai in casa sau in apropiere substante precum paracetamolul, ibuprofenul, antigelul sau poate chiar alimente precum ciocolata ori flori precum crinul, si multe altele, poti descoperi surprins ca acestea pot fi “otravuri” extrem de puternice, cu actiune agresiva asupra organismului cainelui si pisicii.

Ca urmare a numarului mare de toxine implicate, intoxicatia de orice natura este un diagnostic diferential pentru majoritatea pacientilor din urgente.

Toate substantele au potentialul de a fi toxice daca le sunt administrate in doze si la momente inadecvate.

t1

Intoxicatiile sunt mai frecvent intalnite la cateva grupuri de pacienti:

  • Cainii tineri (inghit orice)
  • Pisici (majoritatea produselor chimice nu sunt metabolizate corect de ficatul pisicilor).
  • Animale ce sunt libere pe langa gropile de gunoi, ferme sau locuri de depozitare a diferitelor produse toxice.

Daca este suspicionata o intoxicatie urmatoarele intrebari sunt relevante:

  1. Este pacientul in cursul vreunui tratament? Daca da, cand a primit ultima doza si cat?
  2. A primit pacientul vreun medicament de uz uman? Daca da, care si cat din el s-a utilizat?
  3. Pacientul are acces la diferite medicamente? Daca da, care?
  4. A mancat pacientul vreun aliment de uz uman de curand? Daca da, care si cat?
  5. Ce produse chimice sunt detinute in casa? Sunt stocate produse de folosit in gradina sau in alte activitati umane ce presupune utilizarea diferitelor chimicale?
  6. Are acces pacientul in zone de depozitare, in ferme, in garaje, zone industriale?
  7. Are acces la diferite substante ilegale sau extrem de toxice?
  8. A fost realizata vreo redecorare sau constructie in zona in care are acces pacientul?
  9. A mancat ceva neobisnuit in ultima vreme?
  10. A existat vreo solutie sau vreo substanta straina pe corpul animalului ce ar fi putut fi preluata prin lingere?

 

Daca stapanul a fost martorul ingestiei vreunei substante toxice atunci este bine ca acesta sa aduca cat mai multe date despre aceasta la momentul prezentarii.

t2

Semne clinice intalnite in cazul mai multor intoxicatii:

Intoxicatiile pot duce la un mare numar de semne clinice dar semnele clinice comune sunt:

  • Gastrointestinale:
  • Hipersalivatie
  • Voma
  • Diaree
  • Semne neurologice:
  • Modificari comportamentale
  • Ataxie
  • Convulsii
  • Colaps si coma
  • Inconstienta si moarte, sangerari.

Diagnostic:

  • Hematologie si biochimie
  • Analiza sedimentului urinar si teste de urina
  • Profil de coagulare (rodenticide)
  • Pastrarea fecalelor, vomei sau urinei pentru analiza toxicologica.

Stabilizare si tratament (de urgenta intr-un cabinet veterinar specializat!):

Cheia in stabilizarea initiala in cazul pacientilor intoxicati este:

  • Identificarea toxicului si determinarea cantitatii ingerate
  • Prevenirea absorbtiei suplimentare
  • Tratarea oricaror semne ce se dezvolta simptomatic
  • Se administreaza antidot sau tratament specific, daca exista.

Cum suporta animalul de casa temperaturile caniculare ?

Ce-ar fi să mergeţi în arşiţă acoperite de o blană cu adevărat deasă? Pentru animăluţe, acest “accesoriu” nu e o povară, chiar şi pe caniculă. Blana are un rol important împotriva variaţiilor de temperatură. Vara însă are nevoie de o îngrijire specială şi, uneori, chiar de protecţie solară. Aceasta pentru ca patrupedul să fie în formă maximă.

În timpul verii, atât câinele, cât şi pisica pot suferi de hipertermii, de insolaţii sau de arsuri ale pielii. Cu alte cuvinte, nu trebuie ţinuţi în soare între 11.00 şi ora 16.00. În acest interval orar, atât câinele, cât şi pisica trebuie să stea la umbră, ca şi oamenii de altfel.

Şi totuşi există în comerţ creme de protecţie solară pentru patrupede, aceasta în cazul în care aveţi nevoie neapărat de o deplasare prin soare. Cremele sunt destinate nasului şi vârfului urechilor, zonele cele mai predispuse la arsuri solare, unele chiar grave. Ca şi în cazul oamenilor, câinii care au culori deschise (în special cei cu blana albă) pot suferi de arsuri solare grave. Aşa că, dacă observaţi că patrupedul are băşicuţe pe piele, mergeţi de urgenţă la medicul veterinar.

Un tuns rapid, vă rog frumos!
Pe timpul verii, câinii cu blana lungă pot fi tunşi, dar blana nu se îndepărtează total, pentru că astfel sunt mai predispuşi la arsurile solare. De fapt, aceasta e şi regula, dacă vreţi să îi tundeţi vara – se lasă o parte din blană pentru protecţie. Ce faceţi însă cu rasele care au oricum blana extem de scurtă? Rasele boxer, buldog, Boston Terrier, shih tzu şi Lhasa Apso trebuie ţinute la umbră aproape tot timpul.

În plus, aceste rase nu pot să se răcorească şi pot suferi de afecţiuni grave cauzate de căldură. Una dintre ele se numeşte hipertermie. Cum vă daţi seama că patrupedul este într-o situaţie critică? Are ochii roşii, salivează excesiv, e apatic şi poate chiar să-şi piardă cunoştinţa. În acest caz, îi puneţi cârpe ude pe suprafaţa pielii, după ce l-aţi dus într-o cameră răcoroasă. Nu puneţi gheaţă şi mergeţi imediat la veterinar.

Pisica vrea răsfăţ şi vara
Şi pisicuţele suferă pe vreme de caniculă, chiar dacă sunt mari iubitoare de căldură. Lăsaţi-le un loc, în special pe gresie, unde să zacă în orele fierbinţi ale prânzului. De asemenea, periaţi pisica de câte ori aveţi ocazia, ca să aibă blana în stare perfectă. În timpul anotimpului cald, în special pisica cu păr lung poate fi spălată mai des, şi de câteva ori pe lună.

E absolut esenţial să folosiţi şampon creat pentru pisici, ca să nu îi uscaţi pielea excesiv şi astfel să facă afecţiuni ale pielii, pe care le provoacă uscăciunea.

Dacă pisica are paraziţi intestinali, nu va avea blana frumoasă. Aşa că la începutul verii deparazitaţi-o. În plus, daţi-i peşte, pentru că acizii graşi sunt esenţiali pentru o blană perfectă.

Cum îi spăl? Reguli esenţiale
În primul rând, câinii pot fi afectaţi mai repede decât oamenii de hipertermie sau insolaţie. De aceea, câinele poate muri rapid dacă îl lăsaţi vara în maşină, spre exemplu. Pentru că are probleme cu reglarea termică, câinele se spală cu duşul sau se clăteşte cu apă ori de câte ori aveţi ocazia. Dacă aveţi un lac în apropiere, baia e mai mult decât binevenită. Dacă patrupedul e vaccinat şi deparazitat, nu aveţi motive mari de îngrijorare pentru că intră într-un lac.

Acasă puneţi duşul pe el, dar nu exageraţi cu produsele cosmetice. Acestea se folosesc de cel mult 2 ori pe săptămână. Altfel, pielea se usucă şi nu se mai poate proteja optim de razele solare, spre exemplu. Imediat după baie, câinele are nevoie de apă proaspătă. Vara, apa se schimbă de câteva ori şi se pune în două vase, pentru situaţia în care răstoarnă unul.

Bebelusul si animalul de companie

Atunci când eşti însărcinată te gândeşti constant la cum să amenajezi locuinţa şi cum să îţi iei cât mai mult timp liber de la locul de muncă, pentru a-i asigura micuţului…

… un cămin primitor şi plin de afecţiune. Aşadar, gândul nici că-ţi zboară la animăluţul care v-a însoţit în ultimii ani şi cum se va înţelege el cu bebeluşul. Ei bine, pentru venirea bebeluşului pe lume şi în căminul vostru nu trebuie să vă pregătiţi doar voi doi, părinţii, ci şi animalul de companie.

Află ce trebuie să faci şi ce nu pentru ca bebeluşul şi animăluţul să se acomodeze unul cu celălalt, astfel încât amândoi să fie fericiţi.
Nu e cazul să renunţi la animăluţ
În cele mai multe cazuri puţină planificare vă va ajuta să găsiţi cele mai bune soluţii pentru bebeluş, dar şi pentru animăluţ.
Educă-ţi din timp animalul de companie

Te bucuri când intri în casă, iar câinele sare pe tine şi îţi arată cât de dor i-a fost de tine. Atunci când vei ţine în braţe bebeluşul, acelaşi gest al animalului te va exaspera. El este însă obişnuit cu tine bucurându-te în această situaţie.
Dacă te apuci să ţipi la el, câinele nu va înţelege absolut nimic. Aşadar este necesar să-i faci un nou dresaj animalului de companie, înaintea venirii pe lume a copilului şi în mod treptat. Analizează actualele obiceiuri ale animalului de casă şi felul în care ele te vor afecta odată ce bebeluşul este şi el în casă.
Apoi, poţi începe noul dresaj astfel încât, după venirea pe lume a copilului, să nu ai astfel de griji. Poartă-te cu animăluţul ca şi cum bebeluşul ar fi deja în cămin, timp de câteva luni, în perioada sarcinii. Nu ezita să cauţi un antrenor care să facă te ajute cu dresajul animalului.

Arată-i animalului de companie camera copilului
Ai amenjat camera copilului cu mobilă nouă, iar uşa stă închisă? Ei bine deschide-o pentru o vreme şi arată-i animalului de companie unde va locui bebeluşul.

Lasă pisica sau câinele să cerceteze mobila nouă, produsele destinate copilului, dar fără să-i permiţi o apropiere de pătuţul copilului, aşternuturi sau haine. Altfel, va considera că are voie şi pe viitor să le adulmece. Dacă îi permiţi animalului să cerceteze lucrurile noi, nu va mai fii gelos pe noul membru al familiei, crede Andrew.
Pe această cale le satisfaci şi curiozitatea caracteristică. Pisicile sunt în special curioase şi le place să adulmece peste tot. Mai bine îi satisfaci curiozitatea înaintea venirii bebeluşului în casă, decât atunci când ai uitat din greşeală uşa deschisă. Chiar nu ai nevoie de o pereche de mustăţi care să-ţi dea târcoale în timp ce schimbi scutece.
Obişnuieşte-l pe animăluţ cu tabieturile bebeluşului
Cumpără un CD cu sunete specifice bebeluşului. Măreşte volumul gradual pentru a-l obişnui pe animal cu sunetele, nu tocmai plăpânde, ale unui bebeluş.

Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru copil
Desigur, există şi riscuri pe care trebuie să le iei în considerare atunci când în căminul vostru se află şi patrupede.
Nu lăsa animalul singur în preajma copilului şi nu-i permite sub nicio formă să doarmă cu cel mic. Copilul poate avea reacţii alergice la animal, reacţii de care, din pricina vârstei premature, nu ai cum să ştii.
Un lucru foarte important de ştiu. Chiar dacă patrupedul tău iubeşte oamenii, ei bine, câinele nu recunoaşte bebeluşii, în primele lor luni de viaţă, ca fiind oameni. Mirosul unui bebeluş este diferit de mirosul adultului.
Anumite sunete emise de un nou născut sunt asemănătoare cu cele ale unui animal rănit. Aşadar, chiar şi în cazul unui câine calm, instinctul de vânătoare al animalului de companie poate fi trezit, siguranţa copilului fiind în pericol.
Atunci când bebeluşul şi animalul se află în aceeaşi cameră, asigură-te că cel mic stă, la înălţime, întotdeauna deasupra câinelui. Astfel, îi transmiţi câinelui că bebeluşul este cel care domină în raportul fizic.

Animalutul tau te mentine sanatos!

Animalele de companie le impun stapânilor un anumit ritm de viata, ceea ce ajuta la formarea unor ritualuri zilnice, care au un rol important în ordonarea vietii.

Ne ofera dragostea lor neconditionat, se bucura nespus când ne întoarcem acasa si ne fac sa ne simtim bine atunci când suntem într-o stare proasta. Este vorba, desigur, despre prietenii nostri necuvântatori.

Catel sau pisica, mic sau mare, nu conteaza, pentru ca orice animal de companie are, de regula, aceeasi influenta benefica asupra ta. Îti ridica moralul, te rasplateste atunci când îl mângâi (toarce, latra sau doar da din coada) si nu te tradeaza (se ataseaza greu de alte persoane). Acestea sunt doar o parte dintre motivele pentru care specialistii au cazut de acord: animalele de companie te mentin sanatos.

Sunt mici terapeuti antistres
Te întorci obosit de la lucru ori ai o problema de rezolvat si esti foarte agitat? E suficient sa-ti alinti animalutul pentru ca, în câteva minute, sa te simti deja mai lipsit de griji. Poate parea de necrezut, dar studiile o dovedesc. De exemplu, atunci când mângâi o pisica, în creier se elibereaza o cantitate considerabila de endorfine, neurotransmitatori responsabili cu starea de bine, si astfel este stopata producerea de cortizol, hormonul stresului, responsabil de aparitia unor afectiuni precum bolile cardiovasculare. Uneori, nici nu-i nevoie sa-l mângâi, ci este suficient sa-l vezi cum se-nvârte în jurul cozii sau cum alearga dintr-un colt în altul al casei de bucurie ca te vede. În plus, animalele de companie îsi tolereaza si îsi accepta stapânul asa cum este, ceea ce ne confera un confort psihic.

Alunga starile depresive
Faptul ca favorizeaza cresterea nivelului de endorfine nu este singurul motiv pentru care psihologii sustin ca animalele de companie îti dau bunadispozitie si alunga starile depresive. Depresia este accentuata de multe ori de sentimentul de singuratate si de izolare. Iar atunci când ai un animal de companie nu ai cum sa te simti singur, pentru ca el îsi face mereu simtita prezenta, fiind dependent de tine. În plus, a avea un animal de companie te „obliga” la anumite activitati care te fac sa uiti de propriile griji, cum ar fi hranirea si plimbarea catelului sau perierea pisicii. Unele persoane sunt atât de timide, încât nu au curajul necesar pentru a socializa si, de aceea, sunt foarte singure. Potrivit specialistilor, a avea un câine este un real beneficiu pentru acestea, fiindca le ofera un pretext pentru a intra în discutie cu alti proprietari de animale, atunci când îl scot la plimbare.

Te responsabilizeaza
Au nevoie de mâncare, au propriul carnet de sanatate si trebuie sa aiba vaccinarile si deparazitarile la zi, unele dintre ele mai au nevoie si de o baita din când în când, ca sa nu mai vorbim despre nemarginita lor nevoie de atentie din partea ta. Fara îndoiala, un animal de companie este o reala responsabilitate. Tocmai de aceea, specialistii sunt de parere ca ar trebui sa aiba un animal de companie mai ales persoanele care au tendinta de a nu-si asuma responsabilitati, dar si cele dezorganizate, pentru ca un catel, o pisica sau un papagal impune un ritm cotidian alert.

Bolnavii raspund mai bine la tratament
Faptul ca animalele de companie reduc nivelul de stres din organism te ajuta si sa tii în frâu anumite afectiuni agravate de tensiunile interioare. Mai multe studii au scos la iveala ca persoanele care au grija de un animal de companie, indiferent ca este soricel sau papagal, prezinta mai putine probleme cu tensiunea arteriala. În plus, persoanele bolnave raspund mai bine la tratament, iar cele care au suferit o interventie chirurgicala se recupereaza mai rapid.

De ce trebuie sa sterilizam animalul de companie?

Pentru sănătatea lor, si pentru a-i avea lângă noi cât mai mult timp.

Prin sterilizare, la femele (câine, pisică), eliminăm riscul de apariţie a unor boli fatale ca: piometrul, cancerul mamar, uterin si ovarian. De asemenea evităm tulburări ca gestaţia şi lactaţia falsă.

Vârsta optimă pentru sterilizarea câinilor şi a pisicilor este înainte de apariţia primelor călduri – în jur de 6 luni. Conform unor studii, cancerul mamar afectează 25% din femelele nesterilizate, iar piometrul (acumularea unor cantităţi mari de puroi în uter şi coarnele uterine- moartea survenind datorită septicemiei) 22% din femele.

Tot studii în domeniu arată că riscul apariţiei cancerului mamar este de 0,05 dacă sterilizarea se face înainte de primele călduri, 8% după primele călduri şi 26% după al doilea ciclu de călduri.

Prin sterilizare, la masculi (câine, pisică) se elimină riscul apariţiei cancerului testicular. Masculii nu vor mai veni acasă după câteva zile cu abcese, răni, zgărieturi în urma luptei pentru reproducere.

Masculii (câine, motan) necastraţi pleacă de acasă şi trec prin orice pericol pentru a se reproduce (vor traversa şosele fără a fi atenţi, vor provoca masculi mai puternici sau vor sări din locuri înalte) şi deseori îşi pierd viaţa. Conform studiilor, 27% din masculii necastraţi pleacă la un moment dat şi nu se mai pot întoarce niciodată. Motanii se zgârie, se muşcă, de aceea, cei care se vor întoarce vor avea abcese, răni, în special în zona capului şi gâtului şi vor fi slăbiţi sau epuizaţi.

Curăţenia casei şi curţii în care locuiţi
Se impune sterilizarea motanilor marchează tot teritoriul pe care trăiesc (şi nu numai), mirosul fiind de nesuportat. Căţelele, în special cele ţinute în apartament, când intră în călduri pot sângera chiar şi 2 săptămâni.

Liniştea dvs. şi a celor din jur
Pisica sau căţeaua când intră în călduri, va atrage la curte masculi competitori. Aşa-zisa “nuntă” este foarte gălăgioasă şi poate dura o săptămână. În plus, când o pisică ţinută în apartament intră în călduri, sunetele pe care le scoate pot împiedica somnul proprietarilor timp de 1-2 săptămâni de câteva ori pe an.

Animalele devin mai docile, mai temperate, mai afectuoase
Acest lucru e dorit deseori, mai ales în cazul masculilor care de pe la 6 luni încep să se impună în mod agresiv faţă de membrii familiei, în special când aceştia din urmă vor să impună regulile casei.

Pentru a reduce numărul de câini și pisici fără stâpăn de pe străzi
Odată sterilizat, animalul dvs. de companie va contribui în mod direct la reducerea numarului de câini şi pisici de pe străzi, de animale eutanasiate de hingheri şi de animale călcate de maşini.

Cum protejam animalul de alergiile de primavara

Primăvara aduce, pe lângă căldură și flori, și alergeni care ne afectează atât pe noi, cât și pe animalele noastre.
Pentru stăpânii de animale alergice, primvăra este prevestită şi de către scărpinatul intens, ochii roşii şi nasul care curge, respiraţia alterată şi altele. Nu mai e niciun secret că patrupedul nostru întâmpina o perioada dificilă a anului, când alergiile lovesc fără milă în sănătatea bietului animal.

Pentru a-i face viața mai ușoră în acest sezon, specialiștii ne oferă câteva sfaturi de care să ținem cont:
Mergeți la medical veterinar – Din moment ce există foarte multe simpotome care se aseamănă cu cele ale alergiilor, este foarte important să aveți părerea unui specialist, pentru a ști cu ce se confruntă animăluțul. Analizarea pielii și a sângelui pot oferi cheia tratamentului potrivit.

Îmbăiere și tratament adecvat – Este foarte important să spălați pielea și blana animalului cu șamponul potrivit, pentru a îndepărta alergenii, bacteriile, uleiul și alte substanțe iritante. Spălarea totală sau în locurile afectate se poate face chiar și de două ori pe zi, în funcție de nevoile animalului. În afară de șampon, trebuie să aplicați și un balsam sau tratamentul impus de medicul veterinar.

Curățarea ochilor – Una dintre cele mai simple metode de a elimina alergenii din ochiul animalului este folosirea unei soluții simple de curățare a ochiului, ce poate fi cumpărată chiar și de la farmacia umană. Făcând acest lucru dimineața și după-amiaza, timp de o zi, două, vă veți da seama dacă problema patrupedului este una cauzată de mediu sau este ceva mai complicată și necesită consultul unui specialist. Dar atenție! Aplicați doar soluții simple, de curățire, nu vasoconstrictoare. Aceastea din urmă se pot aplica doar la îndemnul specialistului.

Curățarea urechilor – Alergeni, smocuri de păr, microorganisme (bacterii) și alte substanțe pot rămâne blocate în urechea animăluțului. Irigarea ușoară a canalelor cu o soluție specială de curățare a urechilor îndepărtează materialele străine și schimbă PH-ul urechii, astfel încât să descurajeze creșterea altor microorganisme. În plus, smulgând părul de pe canalul urechii, veți preveni acumularea de alergeni de mediu care pot irita canalul urechii și încuraja creșterea de microorganisme.

Schimbarea dietei – Pentru alergiile alimentare, controlaţi dieta. Oferiţi o hrană de calitate, pe care animalul o tolerează. Scoateţi din alimentaţie gustările provenite din frigider şi pe cele care ştiţi că sunt responsabile de reacţiile alergice.

Sursa: http://www.zooland.ro/cum-protejam-animalul-de-alergii-primavara-cinci-modalitati-eficiente-6640

Arata-ti dragostea fata de cainele sau pisica ta

Ne iubim câinii și pisicile mai mult ca oricând și nu le mai considerăm simple animale de companie, ci membri ai familiei. Ele ne fac să râdem și ne iubesc necondiționat. Ce putem face și noi pentru ele?
Oferim cinci sfaturi de bază pe care nu trebuie să le uităm:

1. Petrece timp de calitate cu animăluțul tău: du-l la plimbare, jucați-vă prin curte, dacă aveți, sau mângâie-l în timp ce te uiți la televizor.

2. Du-ți imediat câinele sau pisica la veterinar de îndată ce suspectezi că i s-a întâmplat ceva rău. Dacă nu ai o relație strânsă cu veterinarul tău, îmbunătățește acest aspect, de dragul cățelului sau al pisicii tale.

3. Hrănește-l cu mâncare de calitate, nu cu chipsuri, prăjituri sau alte grăsimi din alimentele pentru oameni.

4. Protejează-l de incidentele care se pot produce în casă. El nu știe să se ferească singur, așa că nu lăsa prin casă obiecte care l-ar putea răni.

5. Reînnoiește-ți datele de contact de pe medalionul de la gâtul animăluțului de fiecare dată când îți schimbi numărul de telefon.

Load More