Menu

caini

Fractura la câine – Tipuri

Având în vedere mobilitatea și activitatea prietenilor cvadruparilor noștri, nu e de mirare că ei se rănesc adesea. În plus, de multe ori contribuie la neglijența proprietarilor și lipsa de îngrijire, ceea ce duce la o serie de boli. În orice caz, o fractură la câine este o patologie destul de complexă și, în unele cazuri, critică, necesitând tratament special și îngrijire medicală.

Ce fel de fracturi au câinii?
În primul rând, astfel de leziuni sunt împărțite în două tipuri, pe baza originii lor:

  • Fracturile traumatice – cauzele apariției lor sunt asociate cu impactul factorilor externi.
  • Fracturi patologice – acestea apar din cauza patologiilor animalelor, iar factorii externi nu afectează în mod semnificativ – de exemplu, un câine cu osteoporoză poate obține o fractură, care a sărit fără succes chiar de pe canapea.

Fracturi la câini

Există, de asemenea, mai multe tipuri de fracturi care diferă în funcție de gravitate și de alți factori:

O fisură în os este cea mai ușoară formă de fractură, care nu poate fi detectată fără un diagnostic special. Comportamentul animalului nu se schimbă, numai câinele începe să se miște mai atent dacă osul labei este deteriorat. În cazul în care fisura este la coaste sau la coloana vertebrală, animalul încearcă să evite contactul, cu acea zonă. În ciuda ușurinței acestei patologii, există întotdeauna riscul de complicații.

Fractura fracturată este o afecțiune patologică mai gravă decât cea anterioară, necesitând atenție și terapie obligatorie. Destul de des, aceste daune necesită intervenție chirurgicală. În acest caz, nu vorbim de daune grave la țesuturile interne, există o fixare independentă a osului, dar animalul are nevoie de ajutor în timp util, deoarece traumatismul câinelui se poate agrava în primele ore după ce a fost rănit. Cea mai obișnuită cauză a fracturii perforate este saltul câinelui de la o înălțime, la aterizare, întreaga masă a corpului este transferată pe labele din față. Se întâmplă adesea cu reprezentanți ai unor rase mari și gigantice, precum și de cățeluși ale căror oase nu sunt încă pe deplin formate și nu au devenit mai puternice.

Fractură închisă, care nu este încărcată de deplasarea osului – în acest caz, osul deteriorat rămâne în poziție, fără a se mișca. Acest tip de leziune este considerată severă, deoarece provoacă adesea febră, umflături și hiperemie la locul leziunii. Câinele având aceste daune, există simptome evidente care vă permit să solicitați asistență medicală în timp util, fără a aștepta eventualele complicații.

Tip închis, însoțit de deplasare – simptomatologia este similară cu cea precedentă, dar în acest caz osul își părăsește locul normal. Un fenomen similar este ușor de detectat, deoarece osul se sprijină pe piele. Acest tip de leziune este periculos prin faptul că poate duce la sângerări interne și alte complicații.

Deschis – o patologie complexă, în urma căreia există daune semnificative atât la țesuturile interne, cât și la cele externe. Depistatrea rănirea nu este dificilă, deoarece fragmentele osoase se sparg prin piele și se lipește în afară.

În plus față de soiurile de fracturi de mai sus la câini, există și alte leziuni. Una dintre cele mai dificile este o fractură a coloanei vertebrale, însoțită de condiții patologice grave. Cel mai adesea, leziunea atinge regiunea toracică sau lombară. De asemenea, câinii diagnosticați adesea cu o fractură de șold, simptomul căruia este similar cu o fractură închisă și animalul simte dureri severe.

Rabia- muscatura, tratament, ingrijire

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie
Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:
– animalul nu prezinta semne de boala in acest interval, se presupune ca nu a fost infestat in momentul muscaturii si ca persoana muscata nu necesita tratament;
– animalul dezvolta semne de boala, atunci se va incepe tratament preventiv. Animalul infestat va fi omorat (eutanasiat) iar tesutul sau cerebral va fi supus unor teste care sa confirme existenta bolii. Dureaza doar cateva ore pentru a se efectua aceste teste. Daca rezultatul este negativ, se poate opri tratamentul prevenitv.

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie
Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic, trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local.

Tratament – Generalitati
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.

Ingrijirea ranii
Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:
– tipul expunerii – expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muscaturi sau a altor rani. Ranile (infectia apare cand o leziune deschisa a pielii sau mucoaselor este expusa virusului) duc rar la aparitia bolii, tratamentul fiind necesar;
– tipul animalului implicat – unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul rabic. Purtatorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcsi, ratonii, vulpile si coiotii.

Profilaxia postexpunere
Tipurile de vaccin antirabic includ:
– injectarea de anticorpi – injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii;
– vaccinarea in serie – injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati.

Faza tardiva a bolii
Odata ce apar simptomele, functiile inimii, plamanilor si a altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar in cele din urma pacientul va deceda. In cazuri extrem de rare, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca. Dupa orice contact cu un animal ce poate fi infectat este necesara instituirea tratamentului.

Tratament ambulatoriu
Tratamentul ambulator se rezuma la evitarea contactului cu virusul, tratamentul imediat si adecvat al ranii urmat de consultul medical de specialitate pentru a determina daca exista riscul unei infectii.
Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomanda:
– vaccinarea impotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile si cainii;
– daca animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie sa ii ceara acestuia fisa de vaccinari a animalului. Veterinarii elibereaza un certificat dupa vaccinarea animalelor. Cand nu exista astfel de documente este necesar ca medicul veterinar sa confirme vaccinarea;
– evitarea oricarui contact cu liliecii. In anumite zone geografice prezenta rabiei la oameni este asociata cu contactul persoanelor infectate cu liliecii;
– evitarea contactului sau a tentativelor de a imblanzii animale salbatice ca vulpi, sconcsi, ratoni sau coioti. Copii trebuie instruiti sa evite aceste animale;
– depozitarea gunoiului trebuie sa se faca in containerele special amenajate, in pungi de plastic astfel incat sa nu atraga animalele salbatice;
– blocarea tuturor posibilelor cai de acces ale animalelor salbatice in domiciliu;
– evitarea contactului cu cadavrelor animalelor si mai ales cu tesutul cerebral al acestora.

Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor
In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri:
– curatatirea ranii si a altor zone expuse cu apa si sapun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide daca sunt necesare si alte masuri;
– daca animalul care provoaca muscatura este unul domestic (caine, pisica) se incearca prinderea acestuia sau contactarea propietarului;
– daca muscatura este provocata de un animal salbatic nu se recomanda prinderea acestuia. Trebuie stabilita specia din care face parte animalul si daca prezinta tulburari ale comportamentului. Daca animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica vor testa acest tesut pentru a determina daca virusul este prezent;
– orice muscatura sau zgarietura puternica trebuie raportata Directiei de Sanatate Publica. Medicii vor evalua riscul de infectie si vor captura pentru testare animalul, care daca este infectat va fi eutanasiat;
– medicii specialisti vor hotara daca este necesara vaccinarea antitetanica care ofera protectie impotriva tetanosului (infectie ce apare cand bacteria tetanica ajunge in contact cu o rana deschisa). Vaccinarea antitetanica care se efectueaza in copilarie in cadrul programului national de vaccinari trebuie apoi repetata din 10 in 10 ani. Revaccinarea se recomanda si atunci cand exista o rana contaminata si au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau daca nu se cunoaste data ultimei vaccinari. Se recomanda ca vaccinarea antitetanica sa se faca in primele 48 de ore dupa muscatura sau contaminarea ranii.

Cainii si obezitatea – cum iti ajuti cainele supraponderal sa slabeasca?

Are cainele tau un corp bine definit?
Nu are probleme de respiratie si este intodeauna plin de energie?

Daca raspunsul tau este da, atunci probabil cainele tau nu este suparponderal si nu trebuie sa te temi de boli precum cancerul sau diabetul. In caz contrar este recomandat sa ai mare atentie de alimentatia patrupedului tau.

Din pacate din ce in ce mai multi caini devin supraponderali. Luarea in greutate in cazul cainilor si a animalelor de companie este o problema grava si poate afecta grav sanatatea favoritului tau.

Care este cauza obezitatii la caini?

Luarea in greutate poate avea mai multe cauze. Poate aparea datorita hranirii inadecvate, lipsei de miscare dar si din cauza imbatrinirii sau datorita unei boli.

Oricare ar fi cauza obezitatii, este important sa incepem tratarea problemei cat mai repede.
Cauzele cele mai comune al obezitatii:

1. Hranire libera

A lasa castronul cainelui mereu plin de mancare este o greseala foarte frecventa dar si grava. Cainele tau nu are un punct de stop, daca este vorba de mancare. Daca va avea hrana in fata lui va manca ori de cate ori ii este foame sau este plictisit.

2. Supraalimentarea

Pentru a mentine greutatea optima a animalului trebuie sa stii exact cate calorii mananca cainele tau in fiecare zi si sa te incadrezi in cantitati recomandate. Ia in considerare si toate recompensele pe care cainele tau le primeste in cursul zilei.

3. Rase de caini cele mai predispuse la obezitate

Unele rase de caini sunt dupa natura lor mai predispuse la obezitate. Daca ai un animal din urmatoarele rase, trebuie sa ai si mai mare atentie pentru a mentine greutatea lui la nivelul optim.

  • Rase de caini de talie mica spredispuse la obezitate: Terrier Cairn, Dachshund, Scottish Terrier, Cavalier King Charles Spaniel
  • Rase de caini de talie medie spredispuse la obezitate: Beagle, Cocker Spaniel, Basset Hound
  • Rase de caini de talie mare spredispuse la obesitate: Labrador, Golden Retriever, Rottweiler
  • Rase foarte mari (giganti) de caini spredispuse la obezitate: Ciobanesc de Berna, Newfoundland, Saint Bernard

4. Prea multe recompense

Prea multe recompense, in cantitati necontrolate, pot afecta negativ sanatatea cainelui. Acest lucru este adevarat si in cazul micilor bucati din mancarea ta. Chiar daca favoritul tau cerseste cand te vede mancand, nu uita ca sanatatea lui este mult mai importanta.
Cum iti dai seama daca patrupedul tau s-a ingrasat?

Atinge cainele in jurul coloanei vertebrale. In cazul unui caine sanatos vei putea localiza cutia toracica. In cazul unui caine sanatos aceasta va avea doar un strat subtire de grasime care separa oasele de piele. Daca nu reusesti sa simti formele cutiei toracice, asta inseamna ca animalul tau este supraponderal.

Boli legate de obezitate:

  • artrita
  • boala tractului urinar
  • imbolnavirea ficatului
  • diabet
  • boala cronica renala
  • insuficienta cardiaca, etc.

Hranire corecta si controlata

Controlarea portiei de mancare este cheia alimentatiei sanatoase. Daca hranesti animalul tau cu hrana uscata vei gasi portia zilnica recomandata pe sacul hranei. Chiar daca aceste portii sunt doar cantitati generale pot fi folosite ca indiciu. Cainele tau este unic si are caracteristici pe care trebuie sa iei in considerare, de aceea iti recomandam sa consulti cu medicul tau veterinar.

Dupa ce ai constatat ca animalul tau este obez/supraponderal poti incepe cu acesti pasi:

1. Elimina recompensele

Poti incepe dieta cu eliminarea recompenselor. Ia in calcul fiecare recompensa pe care cainele tau primeste in cursul zilei. Fie ca primeste din mancarea ta in timp ce mananci, fie ca un alt membru al familei il recompenseaza. Poti inlocui treat-urile cu alternative sanatoase precum legumele dar in cantitati controlate.

2. Redu portia zilnica de mancare

Poti incerca reducerea portiei zilnice de mancare. Este recomandat sa ii dai mai putina mancare cu 15-20% pe o perioada de 6-8 saptamani si sa analizezi rezultatele. Cel mai ideal ar fi sa consulti cu medicul tau veterinar, care va putea stabili exact cantitatea pe care trebuie sa reduci avand in vedere greutatea ideala a cainelui, varsta si alti factori.

3. Alege o hrana dietetica

O alta alternativa pentru dieta cainelui este schimbarea hranei. O hrana dietetica contine mai putine calorii, dar totusi ofera o alimentatie sanatoasa cainelui tau. Daca folosesti hrana din gama Acana mancarea dedicata cainilor suprapoderali/obezi este Hrana Acana Light&Fit. Poti schimba hrana obisnuita a cainelui cu aceasta hrana si sa ii dai in cantitati recomandate de producator.

4. Ofera cainelui miscare regulata

Miscarea regulata este foarte importanta pentru fiecare caine, mai ales daca acesta este ingrasat. Langa controlarea mancarii introduce mai multa miscare zilnica pentru patrupedul tau. Incepe cu cel putin 10-15 minute de miscare sau exercitie. Aceasta poate fi plimbarea, joaca dar si innotul daca este vorba despre un caine mai in varsta.

Cu siguranta si tu doresti ca patrupedul tau sa fie sanatos. Controleaza greutatea lui ca aceasta sa fie intodteauna la nivelul optim si vei evita multe neplaceri! 🙂

Puterea pozitiva a animalelor

Iubiţi animalele de companie, iar dragostea pentru ele se răsfrânge asupra a tot ceea ce atingeți și, mai presus de toate, asupra casei dvs. Fie că este vorba de căței sau pisici, locuințele parcă nu ar fi la fel de pline de voioșie fără existența unui animăluț de casă.

S-a discutat foarte mult pe tema modului în care animalele de companie influențează în mod pozitiv comportamentul și activitățile oamenilor. Acestea au o vădită putere benefică asupra copiilor și persoanelor vârstnice, relaxându-i, provocându-le bună dispoziție, creând condiții pentru o mai bună învățare și deprindere cu obiceiuri sănătoase și îmbunătățind atmosfera generală. Efectul calmant al animalelor are și o aplicare mai generală, în sensul că oferă protecție împotriva singurătății, depresiei și anxietății persoanelor, care în funcție de anumite circumstanțe, devin vulnerabile la aceste emoții.

Majoritatea copiilor învață cu adevărat cine sunt și ce rol au în societate cu ajutorul necuvântătoarelor, permițându-le să afle cât de speciali, sociabili și utili sunt. Animalele de companie, de asemenea, își motivează proprietarii să participe la mai multe activități, iar în cazul câinilor, chiar să practice exerciții fizice regulate. Pentru tinerii căsătoriți care se bucură de prezența animalelor în propria casă, este un lucru obișnuit, ca prin grija pe care o poartă ”copilului” lor blănos să obțină o perspectivă asupra responsabilităților, ”parteneriatului” și chiar a geloziei care pot surveni odată cu apariția unuia adevărat.

Din punct de vedere psihologic și emoțional, animalele de companie vă oferă un motiv pentru a trăi și vă ajută să vă concentrați și asupra altor ființe decât dvs. Auto-absorbția este un prejudiciu grav adus sănătății. Vă simțiți mai bine când știți că un alt suflet depinde de dvs., atunci când cei din familie nu mai doresc să o facă. Prietenii umani vă pot judeca, uneori chiar aspru, în timp ce amicul patruped vă acceptă exact așa cum sunteți în fiecare moment al vieții voastre împreună, iar dragostea pe care o împărtășiți va fi una lungă și de durată.

Însă, pe lângă starea fizică și emoțională, animalele de companie influențează și proiectarea unei locuințe și achiziționarea mobilierului. Un spațiu destinat câinilor, pisicilor, peștilor, reptilelor, hamsterilor sau altor animale cu care alegeți să conviețuiți, trebuie integrat în amenajarea interioară, în stilul de design și în funcționalitatea spațiului. Asemenea oamenilor, și animalele au nevoie de un loc în care să mănânce, unul de siestă și somn, și unul de joacă. Astfel, când vă amenajați locuința luați în calcul și intrarea, mai devreme sau mai târziu, în posesia unui animăluț de casă. De exemplu, trebuie să știți că pisicile adoră să stea ore-n șir la fereastră, așadar indicat ar fi să aveți o canapea sau un fotoliu cu perne care nu se mișcă și, mai mult de-atât, dintr-un material rezistent, de preferat imitație de piele, care să nu adune păr.

Animalele de companie și-au făcut dintotdeauna loc în casele noastre, dar tendința actuală de decorare având permanent în minte eventuala lor prezență nu poate semnifica decât un singur lucru – comoditate. Dacă bugetul și timpul dvs. sunt destul de limitate, achiziționați covoare și țesături mai ieftine, care pot fi înlocuite cu ușurință. În ceea ce privește materialele, evitați plușurile sau catifeaua, întrucât, credeți-ne, nu veți dori să aspirați sau să curățați toată ziua tapiseria mobilei. De asemenea, acordați o atenție deosebită obiectelor fragile de pe mese sau alte piese joase de mobilier, pentru că, în funcție de talia animalului de companie, acestea se pot sparge sau deteriora într-o clipită.

Alte aspecte includ utilizarea pentru pereți a unei culori de vopsea lavabilă satinată. Un perete alb va deveni gri, atunci când câinii îl vor ”lustrui” cu blana lor. Reutilizați o comodă sau o noptieră mai veche pentru a-i construi animăluțului un pat confortabil de mici dimensiuni. Dacă bucătăria dvs. include dulapuri cu mai multe sertare extensibile în partea de jos, cu atât mai bine. Unul din ele poate deveni locul bolurilor cu hrană și apă ale animalului de companie.

Puneți pătuțul patrupedului într-un loc unde să vă poată vedea tot timpul, indiferent că gătiți sau vă uitați la TV, dar care să îi și permită accesul ușor la spațiul lui preferat de joacă. Este important ca acesta să se simtă aproape de dvs., dar nici să nu fie tentați să se așeze pe scaun sau pe canapea. Astfel veți prelungi durata de viață a pieselor de mobilier. Recurgeți la un mobilier durabil pentru camera de zi, din piele de culoare închisă, ușor de curățat.

După cum puteți observa, includerea unui companion cu patru lăbuțe poate fi ușoară, distractivă și cu gust. Dar, haideți să recunoaștem! Oricât de mult ne-ar plăcea nouă, animalele de companie pot fi murdare și pot provoca un adevărat haos. Se pot tăvăli în noroi, pot sparge vaze sau boluri, pot vărsa anumite lichide pe unde nici nu te aștepți, pot împrăștia salivă și păr, pot distruge perdele, țesături și alte materiale cu gheruțele și dinții lor, ca să enumerăm numai câteva din stricăciunile costisitoare ale deținerii unui animal de companie.

Din fericire, în aceste zile nu trebuie să alegem practicul în defavoarea stilului. Le putem avea pe amândouă. Luați în considerare trăsăturile specifice animalului dvs. de companie și alegeți obiectele în funcție de ele. De exemplu, dacă animăluțul este de culoare deschisă, alegeți o paletă de culori mai ștearsă pentru a ascunde eventualele smocuri de blană. Și bineînțeles, va trebui să optați pentru materiale mai închise la culoare dacă aveți un animal negru sau maro. Dacă aveți două animale, unul mai bejuliu și altul mai maroniu, imprimeurile vă vor ajuta să mascați atât părul cât și murdăria.

Pentru mulți iubitori de animale de companie, este incredibil de tentant să cumpere orice obiect adorabil, orice bagatelă legată de bunul trai al patrupedelor. Dar prea multe elemente nu vor face altceva decât să copleșească o temă de design interior. Trucul este să alegeți piese semnificative și relevante pentru stilul vostru de viață. Atunci când decorați cu accesorii pentru animale de companie, mai puțin înseamnă mai mult. Dacă aveți o pisică și doriți să păstrați canapeaua intactă, aveți nevoie de un loc special unde să-și ascută gheruțele.

Ați putea folosi chiar un trunchi de copac pe care să agățați niște jucării sau de ce nu, să îl pictați într-o culoare vie, care să-i atragă atenția. Apropo, știați că pisicuțele pot distinge culorile, în timp ce cățeii văd bicolor? În zilele noastre, există mult mai multe opțiuni elegante, care se vor potrivi foarte bine cu decorul general. Același lucru este valabil și pentru alte piese de mobilier specifice animalelor de companie, cum ar pătuțuri și lădițe. O casă elegantă inspirată după nevoile patrupedelor nu trebuie să fie neapărat și una scumpă.

De la mobilier și până la accesorii pentru animale de companie, universul interior are o multitudine de opțiuni de decorare, care vor face din casa dvs. un cămin numai bun și pentru prietenul blănos. De exemplu, lădițele cu finisaje din lemn de culoare închisă sau cele în combinații de lemn cu metal vor doza cu bun gust orice stil de design, în comparație cu un recipient de plastic nefinisat și evident mai puțin aspectuos. Amestecați în mod adecvat accesoriile pentru animale cu decorul casei dvs. și veți obține un aspect cursiv al locuinței. Puteți chiar asorta lenjeria de pat sau cuvertura cu păturica din cuibul patrupedului.

Este de preferat să folosiți pentru pardoseală finisaje ușor de întreținut și cu o rezistență sporită la trafic. Dacă aveți un câine de talie mare, iar interiorul nu este prea generos, este de preferat să nu aglomerați cu mobilier, mai ales dacă acesta nu vă este foarte necesar. Un spațiu sufocant v-ar putea stresa destul de rău companionul iar starea sa de anxietate se va răsfrânge mai devreme sau mai târziu asupra dvs. Patul câinelui poate fi format dintr-o singură pernă supradimensionată în ton cu spațiul în care alegeți să o plasați.

Anumite rase de câini, indiferent de cât de riguroși sunteți în privința toaletării lor, au nevoie de întreținere specială și implicit de un spațiu destinat perierii. Asigurați într-un sertar un organizator unde să păstrați toate lucrurile animăluțului, de la jucării până la produse de igienă. Ideal ar fi să-l amplasați aproape de intrarea în casă, astfel încât să vă fie mai ușor să vă curățați patrupedul când vă întoarceți de la plimbare, pentru a evita murdărirea pardoselii. Expunerea unor fotografii cu animalul dvs., coșurile de depozitare pentru jucării, lesa și alte obiecte dragi pot fi integrate cu succes într-o amenajare cu stil. În mare parte, animalele de companie își fac de cap în lipsa dvs. De aceea este foarte probabil să găsiți ușa zgâriată de câinele nerăbdător să fie plimbat în parc. Evitați acest aspect deloc plăcut, agățând de mânerul ușii o folie din plastic.

Intoxicații frecvente

Un mare numar de substante pot duce la intoxicarea animalelor. Stapanii animalelor cu debut brusc al semnelor clinice aduc mereu in discutie o intoxicatie, cu toate ca acestea sunt rare, mai ales cele voite, in scopul de a ucide animalele. Insa, daca ai in casa sau in apropiere substante precum paracetamolul, ibuprofenul, antigelul sau poate chiar alimente precum ciocolata ori flori precum crinul, si multe altele, poti descoperi surprins ca acestea pot fi “otravuri” extrem de puternice, cu actiune agresiva asupra organismului cainelui si pisicii.

Ca urmare a numarului mare de toxine implicate, intoxicatia de orice natura este un diagnostic diferential pentru majoritatea pacientilor din urgente.

Toate substantele au potentialul de a fi toxice daca le sunt administrate in doze si la momente inadecvate.

t1

Intoxicatiile sunt mai frecvent intalnite la cateva grupuri de pacienti:

  • Cainii tineri (inghit orice)
  • Pisici (majoritatea produselor chimice nu sunt metabolizate corect de ficatul pisicilor).
  • Animale ce sunt libere pe langa gropile de gunoi, ferme sau locuri de depozitare a diferitelor produse toxice.

Daca este suspicionata o intoxicatie urmatoarele intrebari sunt relevante:

  1. Este pacientul in cursul vreunui tratament? Daca da, cand a primit ultima doza si cat?
  2. A primit pacientul vreun medicament de uz uman? Daca da, care si cat din el s-a utilizat?
  3. Pacientul are acces la diferite medicamente? Daca da, care?
  4. A mancat pacientul vreun aliment de uz uman de curand? Daca da, care si cat?
  5. Ce produse chimice sunt detinute in casa? Sunt stocate produse de folosit in gradina sau in alte activitati umane ce presupune utilizarea diferitelor chimicale?
  6. Are acces pacientul in zone de depozitare, in ferme, in garaje, zone industriale?
  7. Are acces la diferite substante ilegale sau extrem de toxice?
  8. A fost realizata vreo redecorare sau constructie in zona in care are acces pacientul?
  9. A mancat ceva neobisnuit in ultima vreme?
  10. A existat vreo solutie sau vreo substanta straina pe corpul animalului ce ar fi putut fi preluata prin lingere?

 

Daca stapanul a fost martorul ingestiei vreunei substante toxice atunci este bine ca acesta sa aduca cat mai multe date despre aceasta la momentul prezentarii.

t2

Semne clinice intalnite in cazul mai multor intoxicatii:

Intoxicatiile pot duce la un mare numar de semne clinice dar semnele clinice comune sunt:

  • Gastrointestinale:
  • Hipersalivatie
  • Voma
  • Diaree
  • Semne neurologice:
  • Modificari comportamentale
  • Ataxie
  • Convulsii
  • Colaps si coma
  • Inconstienta si moarte, sangerari.

Diagnostic:

  • Hematologie si biochimie
  • Analiza sedimentului urinar si teste de urina
  • Profil de coagulare (rodenticide)
  • Pastrarea fecalelor, vomei sau urinei pentru analiza toxicologica.

Stabilizare si tratament (de urgenta intr-un cabinet veterinar specializat!):

Cheia in stabilizarea initiala in cazul pacientilor intoxicati este:

  • Identificarea toxicului si determinarea cantitatii ingerate
  • Prevenirea absorbtiei suplimentare
  • Tratarea oricaror semne ce se dezvolta simptomatic
  • Se administreaza antidot sau tratament specific, daca exista.

Sfaturi cum iti imbraci animalul de companie iarna

Au nevoie animalele noastre de companie de haine în sezonul rece?
Desigur! Mai ales că nu toate sunt norocoase să aibă un strat gros de blană care să le țină de cald când afară e ger și trebuie să iasă la plimbare.
Nu uita că și în cazul lor pot apărea degerături. Dacă se întâmplă asta, niciodată să nu încerci să remediezi țestutul degerat prin frecare. Până ajungi la medicul veterinar încearcă să încălzești zona afectată prin scufundare în apă călduță (nu fierbinte) sau prin acoperirea acesteia cu un prosop umed și cald.
Ca și în cazul oamenilor, există o mulțime de modele de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru câini, precum și accesorii cu care le poți personaliza ținutele. Dar dacă vrei ceva cu adevărat special poți realiza chiar tu haine și încălțăminte pentru patruped.

În funcție de vârstă, rasă și dimensiune, fiecare animal reacționează diferit la frig. Dar trebuie să ai în vedere și faptul că unele nu suportă îmbrăcămintea pentru că se vor supraîncălzi. De obicei, câinii de talie mare cu părul foarte des, precum Husky Siberian, Malamut sau Saint Bernard suportă bine frigul și nu au nevoie să fie acoperiți. În schimb, Chihuahua, Greyhound și unele rase de Terrier au nevoie de haine pentru a nu suferi de frig.
După ce alegi modelul de îmbrăcăminte pentru patrupedul tău trebuie să iei în considerare materialul. Deși lâna este moale și ține de cald, nu uita că va trebui spălată des și, în plus, i-ar putea cauza mâncărimi animalului. Așadar, alege haine realizate dintr-o combinație de lâna, acrilic și bumbac, dar nu le cumpăra înainte să îi măsori corpul pentru a te asigura că i se vor potrivi.

Iată 5 obiecte care nu ar trebui să îi lipsească câinelui tău în timpul iernii:
Pulover
Fie că îl creezi tu sau că îl cumperi din magazin, trebuie să fie dintr-un material moale și durabil. Alege o culoare care să se asorteze cu cea a animalului și nu uita că trebuie să fie croit în așa fel încât să îi lase descoperită partea din jurul cozii.

Ciubote
Animalele pot suferi degerături, mai ales dacă nu au blana suficient de groasă pentru a le acoperi extremitățile. Dacă locuiești într-o zonă în care iarna devine necruțătoare, fă-i un bine câinelui tău și încalță-l corespunzător. Alege ciubote moi, dar călduroase, care să nu afecteze flexibilitatea picioarelor.

Jachetă
Puloverul poate ține de cald, când afară ninge sau este vânt puternic, animalul tău de companie va avea nevoie de îmbrăcăminte pe măsură, iar o jachetă parțial îmblănită ar putea fi alegea cea mai bună. Asigură-te și că aceasta este confecționată din material impermeabil.

Salopetă
O salopetă care să protejeze întregul corp al patrupedului este recomandată când apare înghețul. În combinație cu aceasta pot fi folosite și ciubote, dar trebuie să te asiguri că animalul suportă această ținută.
Citește si: Cum mențineți un mediu curat și sănătos dacă aveți animale de companie
Pătură electrică sau pat cu sistem de încălzire

Dacă vrei ca animalul tău de companie să se bucure de condiții deosebite chiar și în casă, oferă-i un pat care să îl încălzească sau o pătură electrică cu care să îl învelești când doarme. Și câinii și pisicile reacționează bine la așternuturile care emană căldură.

Cum suporta animalul de casa temperaturile caniculare ?

Ce-ar fi să mergeţi în arşiţă acoperite de o blană cu adevărat deasă? Pentru animăluţe, acest “accesoriu” nu e o povară, chiar şi pe caniculă. Blana are un rol important împotriva variaţiilor de temperatură. Vara însă are nevoie de o îngrijire specială şi, uneori, chiar de protecţie solară. Aceasta pentru ca patrupedul să fie în formă maximă.

În timpul verii, atât câinele, cât şi pisica pot suferi de hipertermii, de insolaţii sau de arsuri ale pielii. Cu alte cuvinte, nu trebuie ţinuţi în soare între 11.00 şi ora 16.00. În acest interval orar, atât câinele, cât şi pisica trebuie să stea la umbră, ca şi oamenii de altfel.

Şi totuşi există în comerţ creme de protecţie solară pentru patrupede, aceasta în cazul în care aveţi nevoie neapărat de o deplasare prin soare. Cremele sunt destinate nasului şi vârfului urechilor, zonele cele mai predispuse la arsuri solare, unele chiar grave. Ca şi în cazul oamenilor, câinii care au culori deschise (în special cei cu blana albă) pot suferi de arsuri solare grave. Aşa că, dacă observaţi că patrupedul are băşicuţe pe piele, mergeţi de urgenţă la medicul veterinar.

Un tuns rapid, vă rog frumos!
Pe timpul verii, câinii cu blana lungă pot fi tunşi, dar blana nu se îndepărtează total, pentru că astfel sunt mai predispuşi la arsurile solare. De fapt, aceasta e şi regula, dacă vreţi să îi tundeţi vara – se lasă o parte din blană pentru protecţie. Ce faceţi însă cu rasele care au oricum blana extem de scurtă? Rasele boxer, buldog, Boston Terrier, shih tzu şi Lhasa Apso trebuie ţinute la umbră aproape tot timpul.

În plus, aceste rase nu pot să se răcorească şi pot suferi de afecţiuni grave cauzate de căldură. Una dintre ele se numeşte hipertermie. Cum vă daţi seama că patrupedul este într-o situaţie critică? Are ochii roşii, salivează excesiv, e apatic şi poate chiar să-şi piardă cunoştinţa. În acest caz, îi puneţi cârpe ude pe suprafaţa pielii, după ce l-aţi dus într-o cameră răcoroasă. Nu puneţi gheaţă şi mergeţi imediat la veterinar.

Pisica vrea răsfăţ şi vara
Şi pisicuţele suferă pe vreme de caniculă, chiar dacă sunt mari iubitoare de căldură. Lăsaţi-le un loc, în special pe gresie, unde să zacă în orele fierbinţi ale prânzului. De asemenea, periaţi pisica de câte ori aveţi ocazia, ca să aibă blana în stare perfectă. În timpul anotimpului cald, în special pisica cu păr lung poate fi spălată mai des, şi de câteva ori pe lună.

E absolut esenţial să folosiţi şampon creat pentru pisici, ca să nu îi uscaţi pielea excesiv şi astfel să facă afecţiuni ale pielii, pe care le provoacă uscăciunea.

Dacă pisica are paraziţi intestinali, nu va avea blana frumoasă. Aşa că la începutul verii deparazitaţi-o. În plus, daţi-i peşte, pentru că acizii graşi sunt esenţiali pentru o blană perfectă.

Cum îi spăl? Reguli esenţiale
În primul rând, câinii pot fi afectaţi mai repede decât oamenii de hipertermie sau insolaţie. De aceea, câinele poate muri rapid dacă îl lăsaţi vara în maşină, spre exemplu. Pentru că are probleme cu reglarea termică, câinele se spală cu duşul sau se clăteşte cu apă ori de câte ori aveţi ocazia. Dacă aveţi un lac în apropiere, baia e mai mult decât binevenită. Dacă patrupedul e vaccinat şi deparazitat, nu aveţi motive mari de îngrijorare pentru că intră într-un lac.

Acasă puneţi duşul pe el, dar nu exageraţi cu produsele cosmetice. Acestea se folosesc de cel mult 2 ori pe săptămână. Altfel, pielea se usucă şi nu se mai poate proteja optim de razele solare, spre exemplu. Imediat după baie, câinele are nevoie de apă proaspătă. Vara, apa se schimbă de câteva ori şi se pune în două vase, pentru situaţia în care răstoarnă unul.

Bebelusul si animalul de companie

Atunci când eşti însărcinată te gândeşti constant la cum să amenajezi locuinţa şi cum să îţi iei cât mai mult timp liber de la locul de muncă, pentru a-i asigura micuţului…

… un cămin primitor şi plin de afecţiune. Aşadar, gândul nici că-ţi zboară la animăluţul care v-a însoţit în ultimii ani şi cum se va înţelege el cu bebeluşul. Ei bine, pentru venirea bebeluşului pe lume şi în căminul vostru nu trebuie să vă pregătiţi doar voi doi, părinţii, ci şi animalul de companie.

Află ce trebuie să faci şi ce nu pentru ca bebeluşul şi animăluţul să se acomodeze unul cu celălalt, astfel încât amândoi să fie fericiţi.
Nu e cazul să renunţi la animăluţ
În cele mai multe cazuri puţină planificare vă va ajuta să găsiţi cele mai bune soluţii pentru bebeluş, dar şi pentru animăluţ.
Educă-ţi din timp animalul de companie

Te bucuri când intri în casă, iar câinele sare pe tine şi îţi arată cât de dor i-a fost de tine. Atunci când vei ţine în braţe bebeluşul, acelaşi gest al animalului te va exaspera. El este însă obişnuit cu tine bucurându-te în această situaţie.
Dacă te apuci să ţipi la el, câinele nu va înţelege absolut nimic. Aşadar este necesar să-i faci un nou dresaj animalului de companie, înaintea venirii pe lume a copilului şi în mod treptat. Analizează actualele obiceiuri ale animalului de casă şi felul în care ele te vor afecta odată ce bebeluşul este şi el în casă.
Apoi, poţi începe noul dresaj astfel încât, după venirea pe lume a copilului, să nu ai astfel de griji. Poartă-te cu animăluţul ca şi cum bebeluşul ar fi deja în cămin, timp de câteva luni, în perioada sarcinii. Nu ezita să cauţi un antrenor care să facă te ajute cu dresajul animalului.

Arată-i animalului de companie camera copilului
Ai amenjat camera copilului cu mobilă nouă, iar uşa stă închisă? Ei bine deschide-o pentru o vreme şi arată-i animalului de companie unde va locui bebeluşul.

Lasă pisica sau câinele să cerceteze mobila nouă, produsele destinate copilului, dar fără să-i permiţi o apropiere de pătuţul copilului, aşternuturi sau haine. Altfel, va considera că are voie şi pe viitor să le adulmece. Dacă îi permiţi animalului să cerceteze lucrurile noi, nu va mai fii gelos pe noul membru al familiei, crede Andrew.
Pe această cale le satisfaci şi curiozitatea caracteristică. Pisicile sunt în special curioase şi le place să adulmece peste tot. Mai bine îi satisfaci curiozitatea înaintea venirii bebeluşului în casă, decât atunci când ai uitat din greşeală uşa deschisă. Chiar nu ai nevoie de o pereche de mustăţi care să-ţi dea târcoale în timp ce schimbi scutece.
Obişnuieşte-l pe animăluţ cu tabieturile bebeluşului
Cumpără un CD cu sunete specifice bebeluşului. Măreşte volumul gradual pentru a-l obişnui pe animal cu sunetele, nu tocmai plăpânde, ale unui bebeluş.

Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru copil
Desigur, există şi riscuri pe care trebuie să le iei în considerare atunci când în căminul vostru se află şi patrupede.
Nu lăsa animalul singur în preajma copilului şi nu-i permite sub nicio formă să doarmă cu cel mic. Copilul poate avea reacţii alergice la animal, reacţii de care, din pricina vârstei premature, nu ai cum să ştii.
Un lucru foarte important de ştiu. Chiar dacă patrupedul tău iubeşte oamenii, ei bine, câinele nu recunoaşte bebeluşii, în primele lor luni de viaţă, ca fiind oameni. Mirosul unui bebeluş este diferit de mirosul adultului.
Anumite sunete emise de un nou născut sunt asemănătoare cu cele ale unui animal rănit. Aşadar, chiar şi în cazul unui câine calm, instinctul de vânătoare al animalului de companie poate fi trezit, siguranţa copilului fiind în pericol.
Atunci când bebeluşul şi animalul se află în aceeaşi cameră, asigură-te că cel mic stă, la înălţime, întotdeauna deasupra câinelui. Astfel, îi transmiţi câinelui că bebeluşul este cel care domină în raportul fizic.

Primele zile de viata a catelusului tau!

PRIMA ZI
Primele zile de viata sunt critice pentru noii nascuti. Ascultati sfatul medicului!
Cand nu suge, puiul doarme.
Este normal ca puisorii sa scanceasca o mare parte din timp.
Atat timp cand par satui si sunt calzi, puii se simt bine.
Puiul nu poate urina sau defeca singur, asa ca mama il va linge pentru a stimula urinarea sau defecarea. Mama va continua sa curete cuibul pana la varsta cand se introduce hrana solida.
Cordonul ombilican de obicei se usuca si cade dupa 48 de ore, insa mama vrea sa il inlature imediat, este bine sa fie supravegheata pentru a opri lingerea excesiva, si incercarile ei de a rupe cordonul – care poate duce la aparitia herniei.
Puiul se naste cu ochii si urechile inchise. Ochii si urechile continua sa se dezvolte. Ochii si urechile se deschid intre 10-18 zile dupa nastere
Mama trebuie sa aiba la dispozitie apa, pentru a o ajuta sa isi regleze temperatura si in productia de lapte. Cateaua va avea un apetit crescut dupa nastere.
A DOUA ZI
In mod normal in primele 24 de ore de la nastere, puiul pierde 10% din greutatea de la nastere, deci incepand cu aceasta zi, puiul incepe sa recupereze pierderea in greutate, iar in ziua a treia ar trebui sa cantareasca tot atat cat la nastere.
Daca aveti un pui care nu castiga in greutate la fel de mult ca ceilalti, trebuie sa ii acordati atentie sporita, pentru a fi siguri ca ajunge sa suga suficient.
Scurgerile vaginale ale catelei continua sa fie destul de abundente.
Cateaua trebuie sa primeasca mancare de 3 ori pe zi. Pe masura ce puii cresc, cantitatea de mancare a catelei trebuie sa creasca proportional.
PRIMA SAPTAMANA
Cateii au luat vizibil in greutate, sunt mai activi.
Apetitul catelei creste. Poate sa primeasca atata mancare cata doreste.
Secretiile vaginale sunt foarte reduse.
A DOUA SAPTAMANA
In aceasta saptamana, puii incep sa auda. Unii pui pot deshide ochii deja, dar nu este neobisnuit ca unii pui sa mai tina ochii inchisi inca o saptamana. Puii incep sa se deplaseze in cuib, dar obisnuiesc sa doarma tot grupati, pentru caldura si confort. Mama continua sa ii stimuleze pt urinare si defecare, iar spre sfarsitul saptamanii incep sa urineze si sa defece singuri. La sfarsitul acestei saptamani cateii pot fi deparazitati intern. Consultati medicul veterinar.
A TREIA SAPTAMANA
Este o saptamana distractiva!
Ochii sunt deschisi, urechile de asemenea, si functioneaza foarte bine.
Cateii descopera ca pot maraii si latra!
Incep sa interactioneze intre ei, cu primele tentative de joaca, si vei dori sa petreci tot mai mult timp cu ei, doar privindu-i.
Isi coordoneaza miscarile tot mai bine, si incep sa exploreze.
La sfarsitul acestei saptamani incepem sa le suplimentam ratia de mancare, folosim – lapte destinat catelusilor.
A PATRA SAPTAMANA
Inca o saptamana distractiva, dar de acum munca ta devine mai intensiva!
Cuibul si locul pentru miscare trebuie curatat zilnic, ziarele trebuie schimbate zilnic. Daca este un cuib numeros, atunci schimbati ziarele si faceti curatenie de cate ori este nevoie.
In aceasta saptamana, mama incepe sa ii alapteze stand in picioare.
Mama adopta aceasta pozitie din instinct, pentru ca stie ca nu toti puii reusesc sa suga din pozitia culcat, acest comportament este util si pentru ca incurajeaza mobilitatea si mentinerea echilibrului.
Puii petrec perioade tot mai lungi jucandu-se, si pot fi chiar galagiosi.
Incepe sa se observe si ierarhia intre catei, putandu-se usor distinge masculul si femela dominanti. In aceasta saptamana catelusii primesc granule amectate cu laptele artificial pentru catei.
Li se pune apa la dispozitie si puilor intr-o tavita.
Cateaua poate sta separate de pui cate 3-4 ore in aceasta saptamana.
A CINCEA SAPTAMANA
In aceasta saptamana apar cateva schimbari in program.
Cantitatea de mancare (granule inmuiate in lapte) creste, compozitia devine mai mult solida decat lichida spre deosebire de primele mese din saptamana a patra.
Cateii primesc acest supliment de 3-4 ori pe zi. Cateaua nu mai doarme impreuna cu puii, dar ii viziteaza de doua ori pe zi, timp de o ora, timp in care ii mai lasa sa suga.
Apa trebuie sa fie la dispozitia puilor.
Puii sunt tot mai activi, mai galagiosi, si incep sa se distinga caracterele puilor : care este cel mai dominant, cel mai afectuos, cel mai timid…
Odata cu cresterea cantitatii de mancare, creste si cantitatea de scaune a cateilor, asa ca aveti ce curata dupa ei.
In aceasta saptamana se mai face o deparazitare interna cateilor. Consultati medicul veterinar!
In aceasta saptamana cateii pot fi scosi zilnic la joaca, 10 minute sunt suficiente. Nu ii lasati in contact cu alti caini.
A SASEA SAPTAMANA
Din nou apar schimbari in rutina.
Mancarea o facem din ce in ce mai uscata, putem adauga chiar o parte de granule neinmuiate, intrucat au deja dintisori. Primesc aceasta mancare de 5 ori pe zi. In saptamana aceasta cateaua trebuie intarcata. In primele zile ale saptamanii va fi lasata sa alapteze o data pe zi. Sper sfarsitul saptamanii va alapta o data la 28 de ore, si apoi la 48 de ore. Odata cu restrictionarea accesului puilor la alaptat, catelei i se reduce cantitatea de mancare, si cantitatea de apa. In general in decursul saptamanii a 6-a cateaua se intarca. In aceasta saptamana este optim ca potentialii cumparatori sa viziteze cuibul, lucru care ajuta si la socializarea cateilor.
Cateii nu trebuie sa intre in contact cu alti caini. La mijlocul acestei saptamani cateii primesc primul vaccin. Cu cateva zile inainte catelusii mai primesc o deparazitare interna.
In aceasta saptamana se poate face o baie fiecarui catel, dar este important sa fie uscat foarte bine.
A SAPTEA SAPTAMANA
Din nou o saptamana distractiva.
Cateii sunt foarte activi, si jucausi.
Mancarea lor consista doar din granule.
Cereti sfatul medicului!
A OPTA SAPTAMANA
Pana acum crescatorul cunoaste personalitatea fiecarui catel. A trecut o saptamana de la primirea vaccinului, si este timpul ca fiecare catel sa fie integrat in noua familie, iar catelul va fi microcipat.
Stapanul va afla tot ce trebuie sa stie despre catel, temperament, tipul de hrana recomandat, cantitatea necesara, deasemena i se va recomanda si veterinarul care ii va face urmatoarea deparazitate si vaccinare

Stiati ca si cainii au alergii primavara.

Se scarpină, îi lăcrimează ochii excesiv, îi cade părul, tuşeşte sau strănută? Este clar, are o alergie de primăvară. Duceţi-l la medic pentru a-i prescrie un medicament şi, între timp, evitaţi zonele cu vegetaţie bogată.
Odată cu venirea primăverii, în aer va creşte numărul de particule de polen, praf, părţi de plante, solul este invadat de potenţiali paraziţi (purici, căpuşe, ouă ale unor paraziţi intestinali etc.).

Tot acum este stimulată multiplicarea unor bacterii, există o mare diversitate de plante ce pot să secrete substanţe cu efect alergenic.
Va creşte numărul păsărilor ce vor pierde puf şi pene ce se vor fi purtate de vânt ori se vor depune pe unde mergem cu câinele la plimbare, crescând astfel riscul apariţiei unor reacţii alergice.

Alergia este o reacţie exagerată din partea sistemului imunitar al câinelui, având simptome diferite în funcţie de zona unde se manifestă.

I se înroşesc ochii şi i se umflă buzele, are respiraţie greoaie sau apar episoade de vomă şi diaree. În unele cazuri nedorite se poate produce chiar o reacţie anafilactică ce implică întreg organismul, fiind o stare de şoc, putând chiar pune în pericol viaţa animalului.

La contactul cu astfel de alergeni, câinele nostru poate suferi o rinită alergică, o criză de astm, o conjuctivită alergică, o colită, otită sau dermatită pe fond alergic şi, în cazurile extreme, anafilaxie. Sunt predispuse rasele mici, cu blană de culoare alb-crem, dar şi labradorii şi golden retrieverii.

Evitaţi zonele cu vegetaţie bogată!
Diagnosticul şi tratamentul acestor alergii ţine doar de competenţa unui medic veterinar.
Medicaţia unor astfel de afecţiuni este bazată pe produse farmaceutice cu rol antihistaminic de tipul clorfeniraminului, clemastine, loratadina, hidroxizina etc. În unele cazuri se folosesc şi antiinflamatoarele steroidiene de tipul prednisonului, dexametazonei, hidrocortizonului.

Load More