Menu

cabinet veterinar oradea

Rabia- muscatura, tratament, ingrijire

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie
Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:
– animalul nu prezinta semne de boala in acest interval, se presupune ca nu a fost infestat in momentul muscaturii si ca persoana muscata nu necesita tratament;
– animalul dezvolta semne de boala, atunci se va incepe tratament preventiv. Animalul infestat va fi omorat (eutanasiat) iar tesutul sau cerebral va fi supus unor teste care sa confirme existenta bolii. Dureaza doar cateva ore pentru a se efectua aceste teste. Daca rezultatul este negativ, se poate opri tratamentul prevenitv.

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie
Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic, trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local.

Tratament – Generalitati
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.

Ingrijirea ranii
Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:
– tipul expunerii – expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muscaturi sau a altor rani. Ranile (infectia apare cand o leziune deschisa a pielii sau mucoaselor este expusa virusului) duc rar la aparitia bolii, tratamentul fiind necesar;
– tipul animalului implicat – unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul rabic. Purtatorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcsi, ratonii, vulpile si coiotii.

Profilaxia postexpunere
Tipurile de vaccin antirabic includ:
– injectarea de anticorpi – injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii;
– vaccinarea in serie – injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati.

Faza tardiva a bolii
Odata ce apar simptomele, functiile inimii, plamanilor si a altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar in cele din urma pacientul va deceda. In cazuri extrem de rare, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca. Dupa orice contact cu un animal ce poate fi infectat este necesara instituirea tratamentului.

Tratament ambulatoriu
Tratamentul ambulator se rezuma la evitarea contactului cu virusul, tratamentul imediat si adecvat al ranii urmat de consultul medical de specialitate pentru a determina daca exista riscul unei infectii.
Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomanda:
– vaccinarea impotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile si cainii;
– daca animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie sa ii ceara acestuia fisa de vaccinari a animalului. Veterinarii elibereaza un certificat dupa vaccinarea animalelor. Cand nu exista astfel de documente este necesar ca medicul veterinar sa confirme vaccinarea;
– evitarea oricarui contact cu liliecii. In anumite zone geografice prezenta rabiei la oameni este asociata cu contactul persoanelor infectate cu liliecii;
– evitarea contactului sau a tentativelor de a imblanzii animale salbatice ca vulpi, sconcsi, ratoni sau coioti. Copii trebuie instruiti sa evite aceste animale;
– depozitarea gunoiului trebuie sa se faca in containerele special amenajate, in pungi de plastic astfel incat sa nu atraga animalele salbatice;
– blocarea tuturor posibilelor cai de acces ale animalelor salbatice in domiciliu;
– evitarea contactului cu cadavrelor animalelor si mai ales cu tesutul cerebral al acestora.

Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor
In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri:
– curatatirea ranii si a altor zone expuse cu apa si sapun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide daca sunt necesare si alte masuri;
– daca animalul care provoaca muscatura este unul domestic (caine, pisica) se incearca prinderea acestuia sau contactarea propietarului;
– daca muscatura este provocata de un animal salbatic nu se recomanda prinderea acestuia. Trebuie stabilita specia din care face parte animalul si daca prezinta tulburari ale comportamentului. Daca animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica vor testa acest tesut pentru a determina daca virusul este prezent;
– orice muscatura sau zgarietura puternica trebuie raportata Directiei de Sanatate Publica. Medicii vor evalua riscul de infectie si vor captura pentru testare animalul, care daca este infectat va fi eutanasiat;
– medicii specialisti vor hotara daca este necesara vaccinarea antitetanica care ofera protectie impotriva tetanosului (infectie ce apare cand bacteria tetanica ajunge in contact cu o rana deschisa). Vaccinarea antitetanica care se efectueaza in copilarie in cadrul programului national de vaccinari trebuie apoi repetata din 10 in 10 ani. Revaccinarea se recomanda si atunci cand exista o rana contaminata si au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau daca nu se cunoaste data ultimei vaccinari. Se recomanda ca vaccinarea antitetanica sa se faca in primele 48 de ore dupa muscatura sau contaminarea ranii.

Puterea pozitiva a pisicutelor

Animalele sunt atente, dezinteresate, oferă necondiționat bucurie și alinare în cazul dezamăgirilor și pierderilor, nu vă judecă și nu vă ceartă, sunt amuzante și jucăușe stârnind veselie și râs, declanșează amintiri pozitive, produc o mai bună funcționare emoțională, sporesc stima de sine, vă ajută să înțelegeți nevoile și sentimentele celorlați, să învățați ce este compasiunea și empatia.

Animalele de companie sunt bune atât pentru corp cât și pentru suflet, influențând în mod pozitiv chiar și o serie de afecțiuni medicale, cum ar fi: scăderea tensiunii arteriale, menținerea unor niveluri mai scăzute de colesterol, îmbunătățirea sănătății cardiovasculare, combaterea depresiei asociate cu boli grave și îmbunătățirea ratei de însănătoșire după un atac de cord.

Și pentru iubitorii de pisici există soluții inventive pentru ”adoptarea” acestora în spațiul de locuit. Nu mai este un secret pentru nimeni că pisicile adoră să se cațere pe tot felul de obiecte. Ați putea realiza pe un perete câteva rafturi asimetrice, fără a expune însă nimic pe ele pentru ca pisicuța dvs. să se poată urca nestingherită. Pentru un efect vizual mai puternic puteți realiza o pictură murală sau puteți expune fotografii.

Indiferent cu ce fel de animăluț decideți să vă împroprietăriți, trebuie să aveți întotdeauna un lucru foarte clar în minte: pisicile nu sunt câini. Pisicilor nu le prea pasă dacă vă place sau nu ce fac. Ele vor face oricum. Nu vin precum cățeii cu mingea în gură fericiți că au putut să o recupereze. Nu pentru asta există ele. Trebuie să lăsați toate orgoliile la o parte dacă vreți să aveți o relație bună cu felina dvs. Trebuie să faceți un compromis pentru o conviețuire încununată de succes.

Dacă nu fac pe speologii pe sub pat sau pe partea de deasupra a vreunui dulap, se cuibăresc în te miri ce loc de prin casă. Un cocon poate fi orice, de la o pungă de hârtie la o cutie de carton sau chiar un pantof. A vă ”pisifica” locuința presupune nu atât o cheltuială în plus cât multă îndemânare și timp – adică un pic de bricolaj. Nu trebuie să cumpărați nimic, trebuie doar să rearanjați ce aveți deja.

Înainte de a aduce modificări casei, trebuie să înțelegeți comportamentele de bază ale pisicii prin simpla ei observare. Chiar trebuie să aprofundați adevărata lor natură, instinctele și nevoile lor. Unele sunt mai sociabile și încrezătoare, altele din contră mai fricoase, evitând confruntările directe, dar majoritatea sunt gata de atac. Multe pisici sunt un amestec al celor trei tipuri.

Marcarea teritoriului are de-a face exclusiv cu mirosurile. Pisicilor le place să-și amestece aroma lor cu a dvs. Oamenii se întreabă adesea de ce pisica preferă să stea pe puloverele stăpânilor. Pentru că au parfumul lor pe ele. De ce doresc să stea cât mai mult în dormitor? Pentru că acolo mirosul este cel mai puternic. Puneți-le la dispoziție jucării de pluș, pernuțe, pături și mochete pe care să le marcheze. Nu așteptați să o facă ele singure pe unde apucă.
Citește și Cum să scăpați de mirosurile neplăcute din casă

Pisicilor le place să se ​​scarpine pe anumite suprafețe și la diferite medii înclinate. Încercați diferite materiale, cum ar fi carton, covoare, rogojini, sisal, lemn și plută – și vedeți ce le place. Unul dintre motivele pentru care pisica adoră să zgârie canapeaua este pentru că aceasta are impregnat parfumul dvs. Dar puteți capitona canapeaua, mai ales la mânere, cu un ”delicios” material răzuibil. Dacă, totuși pisica își va ascuți ghearele în mod constant pe tocul ușii de la dormitor, ați fi în pierdere să nu-i plasați în acel loc materialul pentru tocit unghiuțe. Construiți-le un panou de perete pe care să se cațere în voie.

Nu uitați niciun moment că atunci când intră într-o cameră, pisica va explora metri pătrați întregi, ceea ce înseamnă nu doar podeaua, nu doar nivelul canapelei, dar și pereții. Profitați de faptul ca pisicilor le place să fie mângâiate și prindeți de muchia unui perete sau de marginea culcușului lor niște perii. Astfel, ori de câte ori vor trece pe acolo, cu siguranță își vor netezi singure blănița. Atunci când adăugați rafturi, scări, pomi pentru joacă sau panouri de cățărat, cu alte cuvinte când creați o autostradă pentru pisici, veți crește considerabil în ochii lor.

Statisticile globale arată că circa 50% din oamenii de pe planetă au animale de companie, dintre aceștia 1/3 fiind stăpâni de câini. Circa 10% din oameni au animale de casă la rugămintea copiilor ori din cauză că îi apasă singurătatea. Cu toate acestea, în ultima vreme, din cauza diferitelor cauze, se înregistrează o ușoară scădere a numărului de persoane care dețin animale de companie. Printre cele mai cunoscute motive se enumeră faptul că circa 1/5 din oameni nu au timp să aibă grijă de ele. O altă cauză este faptul că multor persoane le este interzis a avea în preajmă animale din motive de sănătate, cum ar fi de exemplu cei care au alergie la părul de pisici.

Printre cauzele mai puțin subiective se numără faptul că mulți oameni trăiesc în condiții sociale defavorabile, neavând posibilitatea să le hrănească. Și prezența sugarilor în familie, fuga de responsabilitate față de creșterea unui animal sau emoțiile puternice pe care unii stăpâni le-au trăit când animalul de companie le-a murit, sunt motive destul de serioase care duc la reducerea din ce în ce mai clară a celor care aleg să-și împartă căminul cu un animăluț. Totuși, ”animalele împart cu noi, oamenii, privilegiul de a a avea suflet” după cum însuși Pitagora credea, deci prezența unui animal de companie în preajma fiecăruia dintre noi nu poate fi decât benefică și pozitivă.

Puterea pozitiva a animalelor

Iubiţi animalele de companie, iar dragostea pentru ele se răsfrânge asupra a tot ceea ce atingeți și, mai presus de toate, asupra casei dvs. Fie că este vorba de căței sau pisici, locuințele parcă nu ar fi la fel de pline de voioșie fără existența unui animăluț de casă.

S-a discutat foarte mult pe tema modului în care animalele de companie influențează în mod pozitiv comportamentul și activitățile oamenilor. Acestea au o vădită putere benefică asupra copiilor și persoanelor vârstnice, relaxându-i, provocându-le bună dispoziție, creând condiții pentru o mai bună învățare și deprindere cu obiceiuri sănătoase și îmbunătățind atmosfera generală. Efectul calmant al animalelor are și o aplicare mai generală, în sensul că oferă protecție împotriva singurătății, depresiei și anxietății persoanelor, care în funcție de anumite circumstanțe, devin vulnerabile la aceste emoții.

Majoritatea copiilor învață cu adevărat cine sunt și ce rol au în societate cu ajutorul necuvântătoarelor, permițându-le să afle cât de speciali, sociabili și utili sunt. Animalele de companie, de asemenea, își motivează proprietarii să participe la mai multe activități, iar în cazul câinilor, chiar să practice exerciții fizice regulate. Pentru tinerii căsătoriți care se bucură de prezența animalelor în propria casă, este un lucru obișnuit, ca prin grija pe care o poartă ”copilului” lor blănos să obțină o perspectivă asupra responsabilităților, ”parteneriatului” și chiar a geloziei care pot surveni odată cu apariția unuia adevărat.

Din punct de vedere psihologic și emoțional, animalele de companie vă oferă un motiv pentru a trăi și vă ajută să vă concentrați și asupra altor ființe decât dvs. Auto-absorbția este un prejudiciu grav adus sănătății. Vă simțiți mai bine când știți că un alt suflet depinde de dvs., atunci când cei din familie nu mai doresc să o facă. Prietenii umani vă pot judeca, uneori chiar aspru, în timp ce amicul patruped vă acceptă exact așa cum sunteți în fiecare moment al vieții voastre împreună, iar dragostea pe care o împărtășiți va fi una lungă și de durată.

Însă, pe lângă starea fizică și emoțională, animalele de companie influențează și proiectarea unei locuințe și achiziționarea mobilierului. Un spațiu destinat câinilor, pisicilor, peștilor, reptilelor, hamsterilor sau altor animale cu care alegeți să conviețuiți, trebuie integrat în amenajarea interioară, în stilul de design și în funcționalitatea spațiului. Asemenea oamenilor, și animalele au nevoie de un loc în care să mănânce, unul de siestă și somn, și unul de joacă. Astfel, când vă amenajați locuința luați în calcul și intrarea, mai devreme sau mai târziu, în posesia unui animăluț de casă. De exemplu, trebuie să știți că pisicile adoră să stea ore-n șir la fereastră, așadar indicat ar fi să aveți o canapea sau un fotoliu cu perne care nu se mișcă și, mai mult de-atât, dintr-un material rezistent, de preferat imitație de piele, care să nu adune păr.

Animalele de companie și-au făcut dintotdeauna loc în casele noastre, dar tendința actuală de decorare având permanent în minte eventuala lor prezență nu poate semnifica decât un singur lucru – comoditate. Dacă bugetul și timpul dvs. sunt destul de limitate, achiziționați covoare și țesături mai ieftine, care pot fi înlocuite cu ușurință. În ceea ce privește materialele, evitați plușurile sau catifeaua, întrucât, credeți-ne, nu veți dori să aspirați sau să curățați toată ziua tapiseria mobilei. De asemenea, acordați o atenție deosebită obiectelor fragile de pe mese sau alte piese joase de mobilier, pentru că, în funcție de talia animalului de companie, acestea se pot sparge sau deteriora într-o clipită.

Alte aspecte includ utilizarea pentru pereți a unei culori de vopsea lavabilă satinată. Un perete alb va deveni gri, atunci când câinii îl vor ”lustrui” cu blana lor. Reutilizați o comodă sau o noptieră mai veche pentru a-i construi animăluțului un pat confortabil de mici dimensiuni. Dacă bucătăria dvs. include dulapuri cu mai multe sertare extensibile în partea de jos, cu atât mai bine. Unul din ele poate deveni locul bolurilor cu hrană și apă ale animalului de companie.

Puneți pătuțul patrupedului într-un loc unde să vă poată vedea tot timpul, indiferent că gătiți sau vă uitați la TV, dar care să îi și permită accesul ușor la spațiul lui preferat de joacă. Este important ca acesta să se simtă aproape de dvs., dar nici să nu fie tentați să se așeze pe scaun sau pe canapea. Astfel veți prelungi durata de viață a pieselor de mobilier. Recurgeți la un mobilier durabil pentru camera de zi, din piele de culoare închisă, ușor de curățat.

După cum puteți observa, includerea unui companion cu patru lăbuțe poate fi ușoară, distractivă și cu gust. Dar, haideți să recunoaștem! Oricât de mult ne-ar plăcea nouă, animalele de companie pot fi murdare și pot provoca un adevărat haos. Se pot tăvăli în noroi, pot sparge vaze sau boluri, pot vărsa anumite lichide pe unde nici nu te aștepți, pot împrăștia salivă și păr, pot distruge perdele, țesături și alte materiale cu gheruțele și dinții lor, ca să enumerăm numai câteva din stricăciunile costisitoare ale deținerii unui animal de companie.

Din fericire, în aceste zile nu trebuie să alegem practicul în defavoarea stilului. Le putem avea pe amândouă. Luați în considerare trăsăturile specifice animalului dvs. de companie și alegeți obiectele în funcție de ele. De exemplu, dacă animăluțul este de culoare deschisă, alegeți o paletă de culori mai ștearsă pentru a ascunde eventualele smocuri de blană. Și bineînțeles, va trebui să optați pentru materiale mai închise la culoare dacă aveți un animal negru sau maro. Dacă aveți două animale, unul mai bejuliu și altul mai maroniu, imprimeurile vă vor ajuta să mascați atât părul cât și murdăria.

Pentru mulți iubitori de animale de companie, este incredibil de tentant să cumpere orice obiect adorabil, orice bagatelă legată de bunul trai al patrupedelor. Dar prea multe elemente nu vor face altceva decât să copleșească o temă de design interior. Trucul este să alegeți piese semnificative și relevante pentru stilul vostru de viață. Atunci când decorați cu accesorii pentru animale de companie, mai puțin înseamnă mai mult. Dacă aveți o pisică și doriți să păstrați canapeaua intactă, aveți nevoie de un loc special unde să-și ascută gheruțele.

Ați putea folosi chiar un trunchi de copac pe care să agățați niște jucării sau de ce nu, să îl pictați într-o culoare vie, care să-i atragă atenția. Apropo, știați că pisicuțele pot distinge culorile, în timp ce cățeii văd bicolor? În zilele noastre, există mult mai multe opțiuni elegante, care se vor potrivi foarte bine cu decorul general. Același lucru este valabil și pentru alte piese de mobilier specifice animalelor de companie, cum ar pătuțuri și lădițe. O casă elegantă inspirată după nevoile patrupedelor nu trebuie să fie neapărat și una scumpă.

De la mobilier și până la accesorii pentru animale de companie, universul interior are o multitudine de opțiuni de decorare, care vor face din casa dvs. un cămin numai bun și pentru prietenul blănos. De exemplu, lădițele cu finisaje din lemn de culoare închisă sau cele în combinații de lemn cu metal vor doza cu bun gust orice stil de design, în comparație cu un recipient de plastic nefinisat și evident mai puțin aspectuos. Amestecați în mod adecvat accesoriile pentru animale cu decorul casei dvs. și veți obține un aspect cursiv al locuinței. Puteți chiar asorta lenjeria de pat sau cuvertura cu păturica din cuibul patrupedului.

Este de preferat să folosiți pentru pardoseală finisaje ușor de întreținut și cu o rezistență sporită la trafic. Dacă aveți un câine de talie mare, iar interiorul nu este prea generos, este de preferat să nu aglomerați cu mobilier, mai ales dacă acesta nu vă este foarte necesar. Un spațiu sufocant v-ar putea stresa destul de rău companionul iar starea sa de anxietate se va răsfrânge mai devreme sau mai târziu asupra dvs. Patul câinelui poate fi format dintr-o singură pernă supradimensionată în ton cu spațiul în care alegeți să o plasați.

Anumite rase de câini, indiferent de cât de riguroși sunteți în privința toaletării lor, au nevoie de întreținere specială și implicit de un spațiu destinat perierii. Asigurați într-un sertar un organizator unde să păstrați toate lucrurile animăluțului, de la jucării până la produse de igienă. Ideal ar fi să-l amplasați aproape de intrarea în casă, astfel încât să vă fie mai ușor să vă curățați patrupedul când vă întoarceți de la plimbare, pentru a evita murdărirea pardoselii. Expunerea unor fotografii cu animalul dvs., coșurile de depozitare pentru jucării, lesa și alte obiecte dragi pot fi integrate cu succes într-o amenajare cu stil. În mare parte, animalele de companie își fac de cap în lipsa dvs. De aceea este foarte probabil să găsiți ușa zgâriată de câinele nerăbdător să fie plimbat în parc. Evitați acest aspect deloc plăcut, agățând de mânerul ușii o folie din plastic.