Multi oameni nu isi pot imagina viata fara un animal de companie. Animalele ofera dragoste, protectie si companie, devin parteneri de joaca, de viata. In ritmul alert vietii din societatea actuala, prezenta unui animal de companie poate ajuta oamenii sa invinga stresul si anxietatea.
In plus, daca sunt dresate si antrenate, animalele de companie pot imbunatati substantial calitatea vietii stapanilor lor, asa cum este cazul cainilor pentru persoanele oarbe. De asemenea, animalele de companie pot fi antrenate si pentru a acorda ajutor persoanelor cu deficiente de auz pentru a identifica si reactiona la stimuli auditivi pe care nu ii pot percepe singuri.
Este bine cunoscuta folosirea cainilor pentru detectarea drogurilor, a armelor (caini politisti), ca animale de ferma (pentru strangerea si paza oilor sau a vacilor), cainii salvamont.
Coexistenta si coabitarea oamenilor si a animalelor lor de companie a devenit o arie de cercetare stiintifica in care sunt implicati un numar crescand de psihologi, veterinari, chirurgi, oameni de stiinta care aduc continuu dovezi ale beneficiilor pe care animalele de companie le exercita asupra oamenilor.
Printre aceste beneficii, dovedite stiintific se numara acelea ca prezenta unui animal de companie poate determina reducerea stresului, scaderea tensiunii arteriale, scaderea nivelului de anxietate, precum si recuperarea mai rapida a pacientilor dupa boala sau interventii chirurgicale.
Animalul de companie joaca un rol important in fiecare stadiu de varsta.
Copiii si animalele de companie
Prezenta animalelor de companie incurajeaza simtul responsabilitatii, al grijii si comunicarii, si de asemenea, relatia cu un animal de companie poate insufla copiilor incredere, prietenie, calitati ce ajuta la dezvoltarea lor sociala si emotionala. In acelasi timp insa, copiii invata ca animalele ofera dragoste neconditionata, fara prejudecati, dar pot simti durerea, foamea, tristetea, astfel, ca experimentand aceste nevoi si sentimente prin prisma animalului de companie, copiii devin mai adaptati si ancorati in viata sociala.
Un studiu realizat in Croatia a investigat evolutia unor variabile socio-emotionale (atasamentul fata de animalul de companie, orientarea prosociala, empatia, singuratatea, anxietatea sociala) ale unor copii de clasa a patra pana la a opta in functie de detinerea unui animal de companie, dar si a tipului acestuia. Rezultatele studiului au aratat ca acei copii care detineau un animal de companie s-au dovedit mai empatici si cu o buna orientare sociala, mai putin anxiosi comparativ cu cei care nu aveau animal de companie. Prezenta cainilor si a pisicilor, ca animale de companie s-a dovedit a fi benefica. (V.V. Vidovic, V. Vlahovic Stetic, D. Bratko Pet Ownership and Children ).
Un alt studiu efectuat in 37 scoli din mediul ruban si rural din Australia a aratat ca prezenta pisicilor in viata copiilor le imbunatateste acestora responsabilitatea determinand simultan si imbunatatirea coeziunii si a atmosferei generale din clasa; prezenta pisicilor in viata copiilor generand calm, ordine, echilibru si reduce frictiunile dintre copii. (Jonica Newby: „Using cats in elementary school classrooms to modify the attitudes and behaviour of children„).
Animalele de companie si adultii
In cazul persoanelor adulte, in special pentru cele in varsta, animalele au un alt rol: acela de a oferi pentru cei singuri companie, de a ii stimula sa interactioneze social (ex. plimbandu-si cainele), redarea simtului utilitatii si a sentimentului ca pot avea grija de cineva, primind in schimb dragostea neconditionata.
De asemenea, pentru persoanele suferinde de dementa senila, prezenta unui animal de companie poate exercita efecte benefice („Cats in psychogeriatric nursing homes”: a blessing for residents, caregivers and cats”, Marie-José Enders-Slegers (University of Utrecht, Netherlands).
Un studiu realizat la nivel national in Franta printre pensionari, a aratat ca prezenta unui animal de companie are efecte benefice asupra starii lor generale de sanatate; principalele calitati mentionate fiind afectiunea (92%), paza (72%), mobilitate (57%) („Animals in Old Peoples’ homes as a Symbol of Quality of Life” (Pascal Champvert, president ADEIIPA).
Asadar, contributia animalelor de companie in societate ajunge mai departe de simpla companie acordata detinatorilor care recunosc ca trebuie sa le raspunda cu aceleasi sentimente, cu ingrijire potrivita si, evident cu hrana specifica, de calitate superioara.
Animalele de companie fac parte din viata omului inca din timpuri stravechi, de cand acesta a domesticit cainele sau de cand egiptenii, de exemplu, au „exploatat” abilitatea pisicilor de a vana rozatoarele. De-a lungul anilor, portrete ale regilor si reginelor impreuna cu animalele lor de companie ne sugereaza importanta acestora inca din acele vremuri trecute.
Pisica de la bordul expeditiei Capitanului Scott la Polul Sud in 1912 a fost prima specie care a aterizat in Antarctica (ea avea propria-i patura, hamac si perna).
Aproape ca nici nu mai conteaza cum a aparut si cum s-a creat aceasta interactiune, dar un lucru este sigur: puternica legatura dintre oameni si animalele de companie este mutual benefica si plina de satisfactii, mai mult decat isi pot imagina ambele parti.
Istoria hranei pentru animale
Animalele de companie datorează foarte multe domnului James Spratt care locuia in Statele Unite ale Americii, Ohio in secolul al XIX-lea. De ce? In timpul unei calatorii in Anglia, la oprirea vaporului in port, domnul Spratt a vazut un caine care cauta printre resturile de mancare aruncate de pe nava cu care tocmai venise. Atunci s-a gandit la nevoia de a produce biscuiti speciali pentru caini. Asa s-a nascut industria hranei pentru animale de companie prin dezvoltarea tehnologiilor si diversificarea produselor.
Astazi, după 100 de ani, aproape jumatate din detinatorii de animale de companie au inteles responsabilitatea ce le revine pentru a-si mentine prietenii sanatosi si pe langa dragostea si afectiunea aratata, le ofera hrana echilibrata nutritional si sanatoasa.
Cum se fabrica?
Cercetatori, nutritionisti, biochimisti, microbiologi si medici veterinari studiaza nevoile animalelor de companie si propun retete si tehnologii care sa asigure acestora o hrana sigura, echilibrata si potrivita speciei, varstei si tipului de activitate pe care le desfasoara animalele de companie. Nu este o munca usoara, ci una serioasa si responsabila.
Hrana animalelor de companie contine carne (de pui, de vita sau peste), legume, cereale, precum si vitamine, enzime si minerale, toate necesare pentru cresterea armonioasa si mentinerea starii de sanatate a prietenilor nostri.
Procesul prin care materiile prime sunt transformate in hrana pentru animalele de companie se numeste proces tehnologic. Se verifica atat calitatea materiilor folosite, a produsului finit, cat si siguranta si igiena procesului in sine.
Totul este automatizat si controlat in mod asemanator cum sunt si liniile de fabricare a alimentelor pentru hrana oamenilor.
Tipuri diferite de hrana pentru specii diferite de animale Pentru ca sunt atat de multe specii de animale de companie, si tipurile de hrana sunt la fel de variate. In plus, ca si oamenii, animalele prefera sa manance diversificat, asa ca va trebui sa aiba la dispozitie mai multe tipuri de hrana, ca sa poata alege.
Cand vorbim despre animale de companie, gandul ne duce imediat la caini si pisici, dar in lumea lor exista si pasari, pesti, broaste testoase, dihori, hamsteri, porcusori de Guineea, iepurași; toate aceste animale au rolul lor în viata noastra influentandu-ne in sens pozitiv actiunile si starea de sanatate.
Pasarile si rozatoarele mici au nevoie ca in hrana lor sa se gaseasca amestecuri de cereale, in formulari specifice si complete care sa le asigure vitaminele si mineralele necesare.
Hrana pentru pesti si broaste testoase trebuie sa fie sub forma de fulgi sau granule, ca alternative la hrana din mediul lor natural. Amintim si ca pestii, de exemplu, au obiceiuri diferite de a manca, in functie de originile lor, asa ca hrana trebuie sa tina cont si de acest lucru.
Calitatea nutritiva a hranei Principalul scop al hranei este sa asigure componentele nutritive de baza pentru cresterea si dezvoltarea sanatoasa si armonioasa a animalului de companie.
Cerintele nutritive ale hranei pentru caini si pisici sunt diferite de cele ale oamenilor și orice greseala in hranire poate avea consecinte serioase asupra sanatatii animalului nostru de companie. O dieta dezechilibrata poate duce la diferite boli ca obezitatea, insuficienta renala, probleme ale oaselor sau digestive, functionarea necorespunzatoare a ficatului.
Nevoile nutritive ale animalelor variaza si in functie de talia lui, de varsta si de tipul activitatii ce o face acesta. Un caine de vanatoare nu va fi hranit la fel ca un caine de casa, in timp ce unui pui nu i se va da hrana pentru adulti.
Exemple de diete
Cainii au nevoie de diete :
in care raportul calciu / fosfor sa fie echilibrat, suficienta vitamina D pentru oase puternice si dinti sanatosi;
cu grasimi si uleiuri ca sursa de energie, foarte importanta pentru cainii activi si cei de talie mare;
care sa contina proteine, pentru musculatura puternic dezvoltata.
Pisicile au nevoie de diete:
care sa contina proteine in cantitate dubla fata de cele pentru caini;
cu vitamina A in proportii foarte precise, pentru ca prea mult ficat bogat in vitamina A, de exemplu, duce la imbolnavirea pisicii;
cu nivel echilibrat de acizi grasi esentiali care dau stralucire blanii pisicii;
cu taurina, compus asemanator vitaminelor, care are rol in prevenirea bolilor ochilor si a inimii la pisici.
Rozatoarele:
au nevoi nutritionale diferite, in functie de specie si rasa;
hamsterul de exemplu are nevoie de carne (proteine), pe cand iepurele pitic este strict ierbivor;
porcusorul de Guineea are nevoie de vitamina C pentru ca nu o poate sintetiza.
Exista reguli pentru calatoriile obisnuite si reguli pentru calatoriile in care iti iei si cainele cu tine, asa ca in cele ce urmeaza ai o lista cu 10 sfaturi de care trebuie sa tii seama atunci cand esti insotit de animalul de companie. Imagineaza-ti ca trebuie sa petreci zile intregi pe drum. Esti impreuna cu prietena, minivan-ul si un pui de catel in varsta de 6 luni. E prima ora cand iei si animalul cu tine si e primul sau drum mai lung de 30 de minute, asa ca nu ai unde sa stii cum va reactiona.
Calatoria cu animalul de companie implica unele pregatiri
Scenariul fericit este acela in care cainele se comporta precum stapanul. Daca are si dor de duca e si mai bine, pentru ca astfel va reusi sa faca fata drumului (si zapezii daca faci calatoria in sezonul rece). Asa ca e foarte posibil ca cel mai prieten al omului sa se comporte admirabil in timpul excursiei si sa te intorci si tu la randul tau acasa cu sfaturi demne de urmat de catre cei care iubesc calatoriile, dar prefera sa ia si cainele cu ei atunci cand pleaca la drum.
Mergi la veterinar inainte de a pleca in calatorie
Este important ca animalul tau sa fie sanatos, daca vrei ca el sa se comporte bine si sa faca fata drumului, mai ales daca este unul lung. Inainte de a pleca, fa o vizita veterinarului. In semn de respect fata de hotelurile unde te vei caza dar si fata de animalul tau, cumpara medicamente impotriva puricilor si impotriva viermilor intestinali. Asigura-te ca are facute toate vaccinurile de care are nevoie, in functie de destinatia calatoriei tale. Cel mai important este fara doar si poate vaccinul antirabic. Nu numai ca vei fi oprit la trecerea frontierei in alta tara, dar iti pui in pericol si animalul daca nu are acest vaccin facut. Odata ajuns la veterinar, cumpara-i cainelui toate medicamentele de care ar putea avea nevoie.Daca nu a fost sterilizat sau neutralizat si iti surade aceasta idee, e timpul sa faci un pas inainte in sensul asta si sa te salvezi pe tine si pe ceilalti proprietari de caini de calvarul unei sarcini nedorite. Veterinarul poate sa si insereze un microcip sub pielea cainelui tau, pentru a-l putea avea sub observatie de-a lungul drumului.
Fa o excursie la magazinul cu articole pentru caini
In functie de unde mergi in vacanta, cainele tau poate avea nevoie de tot felul de lucruri, pe care in mod normal nu le ai la indemana. Asigura-te ca faci provizii suficiente de hrana pentru el, care sa-ti ajunga pe toata durata calatoriei. Completeaza toate acestea cu niste gustari sanatoase, pe care le vei gasi foarte folositoare, daca animalul tau va suferi de anxietate pe drum sau pur si simplu vei considera ca acesta merita sa fie rasfatat. Poti sa-i cumperi si o jucarie robusta, pentru a-i oferi ceva care sa-l tina ocupat pe drum, in timpul orelor petrecute in masina. Daca nu ai cusca pentru el, ia in considerare achizitionarea uneia. Este important ca excursia pe care o faceti sa fie una in siguranta atat pentru tine cat si pentru el (gandeste-te numai la situatia in care pui o frana brusca si te trezesti cu cainele peste tine). Tine cont si de climatul pe care i-l oferi animalului. Daca blana cainelui are parul scurt si nici n-a vazut zapada pana acum, cumpara-i o hainuta groasa. S-ar putea sa nu-i placa, dar ii va tine de cald atunci cand ajungi in zone cu temperaturi mai scazute. Ar fi bine sa-i cumperi si o lesa noua, zgarda, trusa de prim ajutor pentru caini, cleste pentru unghii, radacini de valeriana (buna pentru anxietate), o vesta portocaliu fosforescent daca aveti in plan si excursii prin padure si, favoritul multora, FURminator (o perie pentru caini, destul de scumpa, dar care va tine tapiteria curata si bagajul mult mai eliberat de parul nedorit).
Asigura-te ca ai luat cu tine toate lucrurile necesare catelului tau
Pregateste o zona de confort pentru cainele tau
De-a lungul calatoriei, cainele va fi supus experientei unor locuri noi, unor oameni noi si unor situatii neprevazute. El are nevoie de un spatiu confortabil, un loc sigur, in care sa se poata simti linistit si intr-un mediu familiar. Poti amenaja acest spatiu in cusca sa, punand in ea o patura, jucariile preferate ale animalului si alte lucruri care ii fac placere. Poti instala si o lumina nocturna in apropierea custii, astfel incat cainele sa nu stea in intuneric total pe durata noptii. Scopul principal al tuturor acestor amenajari este acela ca animalul sa simta ca are un loc al sau in masina – cat mai familiar.
Aranjeaza cat mai bine bagajele in masina
Daca esti pregatit pentru a porni la drum cu masina, mai ales daca este unul lung, vei stii ca nu prea ai la dispozitie mult spatiu pentru lucrurile personale. S-ar putea sa ai surpriza sa constati la final ca masina ta e umpluta pana la refuz. Ia in calcul ca s-ar putea sa cari dupa tine si o bicicleta si suportul aferent pentru ea, ceea ce face accesul la portbagaj mult mai complicat. Pastreaza lucrurile necesare cainelui tau la indemana si nu intr-un loc in care nu poti ajunge la ele. Ce ar trebui sa tii langa tine: pungi de plastic, prosoape cu care sa-i cureti labutele, mancare, apa, vesela, medicamente, hartii, cleste pentru unghii, perie si orice altceva consideri tu ca este important. Ca regula generala, daca nu ai acces la un lucru, e putin probabil ca il vei folosi. Poti impacheta lucrurile cainelui intr-o geanta numai a lui, pe care s-o pastrezi cat mai la indemana in portbagaj.
Evalueaza cu atentie intinerariul pe care il vei parcurge
Drumul cu masina insotit de caine implica multe si unul dintre elementele de care trebuie sa tii seama este locatia. Unde mergi? Daca treci granita, s-ar putea ca in anumite tari sa ti se refuze intrarea impreuna cu cainele, daca este de exemplu din rasa Pitbull. Exista informatii cum ca animalele din aceasta rasa sunt luate de la stapanii lor si eutanasiate. In functie de locul in care mergi, s-ar putea sa fie nevoie de anumite vaccinuri si trebuie sa ai grija si la conditiile climaterice. Desi in mod normal n-ar trebui sa existe probleme de natura jurisdictionala atunci cand calatoresti impreuna cu cainele, nu e exclus ca ele sa apara. E bine sa citesti inainte de calatorie legile tarii spre care te indrepti si reglementarile acestora in ce priveste persoanele si animalele.
Informeaza-te asupra destinatiilor calatoriei
Odata ce stii incotro te indrepti, poti face un studiu al zonei respective. De-a lungul drumului, cainele trebuie ajutat sa faca miscare si sa socializeze cu alte animale, acest lucru contribuind la un somn mult mai bun si mai profund. Putin studiu inainte te ajuta sa identifici cabinetele veterinare, parcurile, magazinele pentru animale, hotelurile in care iti este permis accesul cu caini, dar si alte destinatii.
Evita sa stresezi animalul
Un caine stresat este de cele mai multe ori un caine greu de stapanit. Incearca sa-ti stresezi cat mai putin animalul. Opreste boxele din spatele masinii, daca tii cainele acolo. Nu uita ca zgomotele ii afecteaza mult mai mult pe caini decat pe oameni. Daca animalul tau sufera de anxietate in masina, da-i radacini de valeriana speciale pentru el. Preparatul este absolut natural si poate fi amestecat in mancarea pentru caini, pentru un efect calmant. Creaza-i cainelui un climat propice pentru somn (de exemplu, daca animalul vomita in cusca, fa tot ce-ti sta in putinta sa cureti mizeria inainte ca acesta sa adoarma). Nu lasa mult timp cainele nesupravegheat in masina. Nu lasa cainele in masina daca temperatura de afara nu este una propice animalelor. O zi calda inseamna un interior foarte fierbinte al masinii. Daca este frig si trebuie sa-ti lasi cainele in masina cateva minute, asigura-te ca dai drumul la caldura si las-o sa mearga o vreme, inainte de a opri motorul. Si inca o data: nu lasa cainele singur in masina perioade lungi de timp si fa acest lucru numai daca este absolut necesar (alege sa iei mancarea la pachet in loc sa servesti cina intr-un restaurant). Evita schimbarile bruste ale comportamentului la volan. Cu cat apesi mai putin frana, cu cat calci cat mai usor acceleratia si folosesti claxonul numai atunci cand este absolut nevoie, cu atat e mai bine.
Nu stresa catelul in masina!
Antreneaza-ti cainele
Multe probleme care apar intre proprietarii de caini si animale sunt cauzate de lipsa exercitiilor fizice. Cainele are nevoie sa fac miscare pentru a se simti fericit si bine. Ca si oamenii, cainii au nevoie sa faca in mod regulat exercitii fizice. Daca tu nu faci miscare, este totusi datoria ta sa faci asta pentru animalul tau. Acest lucru este cu atat mai important la drum lung, pentru ca animalul petrece foarte mult timp in spatiul stramt al custii. Fa din cand in cand popasuri. In multe dintre zonele amenajate in acest scop, exista locuri speciale pentru caini, in care acestia se pot misca in voie. In loc sa stai pe loc, asteptand ca animalul tau sa-si faca nevoile, alearga impreuna cu el. Iti va prinde bine si tie si il va ajuta si pe el sa se comporte bine in masina, daca faci astfel de popasuri la fiecare 2-3 ore. In plus, localizeaza si parcurile care au amenajate spatii speciale pentru caini. Si nu uita ca un caine care face miscare este un caine fericit.
Alcatuieste un program constant pentru animal
Nu este intotdeauna usor sa alcatuiesti un program constant pentru animalul tau, atunci cand pornesti la drum impreuna cu el. Calatoriile cu masina sunt imprevizibile. Accidente, trafic aglomerat, vreme rea, nevoia uneori de a conduce fara intrerupere toata noaptea, intalnirea cu oameni si locuri noi – toate acestea fac o sarcina grea din a stabili dinainte un program de urmat. Dar cainii iubesc constanta si familiaritatea. Daca poti face in mod constant macar unul sau doua lucruri, fa-le! Hraneste-ti animalul la aceleasi ore sau scoate-l afara timp de 15 minute in fiecare dimineata. Despre orice ar fi vorba, ofera-i animalului sansa de a se baza pe ceva si de a-l considera un ritual standard al vietii zilnice si, cu siguranta, cainele se va comporta mult mai bine pe drum.
Rasplateste-ti animalul
Comportamentul adecvat al cainelui la drum lung, mai ales daca este primul de acest gen, nu este o sarcina usoara pentru bietul animal. Rasplateste-l pe cat se poate. Sa ai la indemana mici recompense atunci cand se comporta bine in masina. Foloseste fraze de genul „Baiat bun”, „Fata buna” sau „Catel bun” ori de cate ori este cazul. Cainii inteleg in general cuvantul „bun” si le place sa-l auda. De ce? Pentru ca animalele vor sa stie atunci cand fac ceva bun. Lasa-l sa afle atunci cand se intampla asta, prin recompense, jucandu-te cu el si incurajandu-l si cainele va continua sa se comporte bine.
Si nu ezita sa impartasesti si altora din experienta capatata din calatoria impreuna cu animalul si sa le dai la randul tau sfaturi.
Orice modificare a starii de sanatate a pisicii se mainfesta prin schimbarea comportamentului, remarcata imediat de stapanul vigilent. Supravegheati atent reactiile sale, activitatea fizica. Sunteti cel mai in masura sa furnizeze informatii precise medicului veterinar care va interveni pentru a stabili diagnosticul.
Depresie, oboseala – contrar obiceiurilor sale, pisica pare trista si abatuta. Sta incolacita intr-un colt si nu se mai misca. Doarme aproape continuu. Blana sa este ciufulita, ochii sunt terni si sticlosi. Uneori ia pozitia unui sfinx, cu capul plecat.
Daca pisica pare abatuta, luati-i temperatura rectala, care trebuie in mod normal sa se situeze intre 38 si 39 grade Celsius. Febra este o cauza frecventa a oboselii si depresiei. Daca starea proasta a pisicii depaseste limita de 24 de ore, duceti-o la veterinar, care ii va face un examen clinic complet si, daca este nevoie, examinari complementare.
Slabire – inseamna o pierdere in greutate cauzata de reducerea tesutului adipos si a mesei musculare. Se asociaza deseori cu o diminuare a vigilentei, oboseala si anemie si pierderea in greutate. Cauzele pot fi numeroase: o alimentatie nepotrivita, paraziti intestinali, rani la nivelul botului, al esofagului, al stomacului sau al intestinelor, o infectie virala, o insuficienta cardiaca, renala sau hepatica, o hipertiroidie.
Daca pierderea in greutate este grava, mai mult de 10% din greutatea animalului, trebuie consultat un veterinar, care se va ocupa de stabilirea cauzei, dupa o verificare completa a starii animalului. Daca pisicii ii mai e foame dupa ce a terminat masa, nu ezitati: mariti cantitatea de mancare.
Anemie – se defineste ca o diminuare a cantitatii de hemoglobina, pigment ce transporta oxigenul in globulele rosii, din sange sau a numarului de globule rosii. Consecinta acestui fapt este o mai slaba oxidare a tesuturilor.
Semnalele asociate unei anemii sunt paloarea mucoaselor bucale, oculare si genitale, gafaitul, oboseala si accelerarea ritmului cardiac. Cauzele sunt numeroase: deficienta la nivelul producerii globulelor rosii in maduva osoasa (tumori, infectii cauzate de virusii imunodepresivi FELV, FIV), lipsa de fier sau de vitamina B12, afectiune renala cronica, sangerari intestinale, hemobartoneloza (distrugerea globulelor rosii de parazitii sanguini).
Tratamentul va fi stabilit in functie de diagnosticul veterinarului. Daca anemia e grava, poate fi necesara o transfuzie. Se vor mari cantitatile de carne rosie; ficatul crud e excelent si cateva pastile de vitamina B12 nu pot fi decat benefice.
Febra, hipertermie – temperatura rectala normala a pisicii este situata situata intre 38 si 39 de grade Celsius. Ea poate sa creasca pana la 40 de grade. Atunci animalul este foarte abatut si nu mai mananca. Febra apare uneori in urma unei infectii sau inflamatii. La pisica, ea poate fi cauzata de o infectie virala (FELV, FIV sau PIF) ori bacteriana (inflamatii cutanate in urma unor incaierari), de o afectiune respiratorie (bronsita, bronho-pneumonie, tumoare toracica), dar si de o infectie urinara.
Daca febra este unicul simptom pe care il are pisica, vor fi necesare examinari suplimentare daca acestea dureaza mai multe zile (analiza de sange, radiografie toracica si analize ale urinei).
Icter sau galbinare – vorbim de icter (sau galbinare) atunci cand pielea si mucoasele pisicii sunt colorate de un pigment galben, provenind dintr-o degenerare anormala a hemoglobinei, pigment ce transporta oxigenul la globulele rosii. In functie de originea afectiunii, culoarea variaza de la galben-pal la galben-deschis. Urina e uneori de culoare bruna, iar fecalele sunt inchise la culoare. Cauzele icterului sunt multiple: boli infectioase virale (FELV), parazitare (hemobartoneloza).
Icterul este intotdeauna grav si necesita o consultare urgenta a veterinarului.
Pierderea apetitului – contrar obiceiurilor sale, pisica este mofturoasa in ce priveste mancarea. Este capricioasa si refuza ceea ce mananca pana atunci cu placere. Vorbim de anorexie in cazul diminuarii cronice sau a pierderii complete a apetitului. Anorexia poate fi psihologica la o pisica momentan debusolata (calatorie, schimbarea locuintei, schimbarea proprietarului). Ea poate fi cauzata de o afectiune bucala (gingivita, stomatita), a esofagului sau a intestinelor sau legata de o afectiune metabolica (insuficienta renala sau hepatica).
O pierdere a apetitului care dureaza mai mult de cateva zile este ingrijoratoare si necesita consultarea veterinarului. Observarea altor simptome asociate (febra, stari de voma, diaree, dificultate respiratorie etc.) poate ajuta la diagnosticare.
Obezitate – obezitatea este frecventa la femele, la motanii sedentari si batrani, la pisicile castrate si adesea prea bine hranite, chiar indopate de stapanii lor. Odata dobandita, este dificil de inlaturat si poate cauza aparitia unei boli metabolice grave, diabetul zaharat; este responsabila si de suprasolicitarea cardiaca, de arttroza, de dificultati respiratorii, de o incetinire a tranzitului digestiv si de dificultatile aparute la nastere.
Daca este obligatoriu un tratament, stapanul trebuie sa fie si el cooperant si sa respecte regimul prescris de veterinar. Astazi exista alimente hipocalorice care favorizeaza introducerea unei alimentatii dietetice sanatoase si care aduc un aport caloric suficient. E de la sine inteles ca ratiile alimentare trebuie mult diminuate, dozate cu grija si amestecate pentru a evita ca animalul sa aleaga bucatelele favorite.
Daca ai cumparat, adoptat sau primit drept cadou un animal de companie, mai devreme sau mai târziu va veni si momentul alegerii unui nume potrivit. Ce te faci daca exact atunci esti în pana de idei?
Ei bine, ia un pix si o foaie si noteaza mai multe denumiri pentru alintatul tau pâna gasesti una potrivita. Noi ti-am venit cu câteva sfaturi care sa-ti faca sarcina mai usoara.
Ia în considerare numele faimoase! Numeroase animale au devenit celebre si au ramas cumva în istorie prin felul lor unic de a fi sau poate chiar prin ceea ce au facut. Asadar, numele lor sunt o buna sursa de inspiratie.
Îti va fi foarte usor daca micutul tau iese în evidenta printr-o anumita trasatura specifica a personalitatii sale sau a fizicului. Cred ca stim cel putin câtiva catelusi pe care îi cheama „Pufi” si câteva pisicute pe nume „Mitzi”, nu? Adopta si tu acest model. Poti alege si variante în limba straina precum „Lucky”(Norocosul) sau „Spot”(Pata).
Daca vrei ca animalul tau de companie sa raspunda cu usurinta la numele sau, alege unul care sa înceapa cu o consoana tare precum „S”, „T”, „M” sau „K”. Acest sunet, în sine, îi va atrage din start atentia.
Numeste-l dupa un personaj celebru! De ce nu? Alege denumiri precum Ducesa sau Marie din filmul „Pisicile aristocrate” pentru micuta mieunatoare. Daca simpaticul e un catelus poti opta pentru Lassie, Marley, Bolt, Rin Tin Tin, Pongo sau Perdy.
Lista poate continua si pentru altfel de animalute.
Nu te complica cu un nume prea lung în special daca ai un câine sau o pisica. În cazul în care vrei sa-ti dresezi rasfatatul, îti va fi de mare ajutor un nume scurt, dar cu sonoritate, pe care sa-l învete usor.
Ce-ar fi să mergeţi în arşiţă acoperite de o blană cu adevărat deasă? Pentru animăluţe, acest “accesoriu” nu e o povară, chiar şi pe caniculă. Blana are un rol important împotriva variaţiilor de temperatură. Vara însă are nevoie de o îngrijire specială şi, uneori, chiar de protecţie solară. Aceasta pentru ca patrupedul să fie în formă maximă.
În timpul verii, atât câinele, cât şi pisica pot suferi de hipertermii, de insolaţii sau de arsuri ale pielii. Cu alte cuvinte, nu trebuie ţinuţi în soare între 11.00 şi ora 16.00. În acest interval orar, atât câinele, cât şi pisica trebuie să stea la umbră, ca şi oamenii de altfel.
Şi totuşi există în comerţ creme de protecţie solară pentru patrupede, aceasta în cazul în care aveţi nevoie neapărat de o deplasare prin soare. Cremele sunt destinate nasului şi vârfului urechilor, zonele cele mai predispuse la arsuri solare, unele chiar grave. Ca şi în cazul oamenilor, câinii care au culori deschise (în special cei cu blana albă) pot suferi de arsuri solare grave. Aşa că, dacă observaţi că patrupedul are băşicuţe pe piele, mergeţi de urgenţă la medicul veterinar.
Un tuns rapid, vă rog frumos!
Pe timpul verii, câinii cu blana lungă pot fi tunşi, dar blana nu se îndepărtează total, pentru că astfel sunt mai predispuşi la arsurile solare. De fapt, aceasta e şi regula, dacă vreţi să îi tundeţi vara – se lasă o parte din blană pentru protecţie. Ce faceţi însă cu rasele care au oricum blana extem de scurtă? Rasele boxer, buldog, Boston Terrier, shih tzu şi Lhasa Apso trebuie ţinute la umbră aproape tot timpul.
În plus, aceste rase nu pot să se răcorească şi pot suferi de afecţiuni grave cauzate de căldură. Una dintre ele se numeşte hipertermie. Cum vă daţi seama că patrupedul este într-o situaţie critică? Are ochii roşii, salivează excesiv, e apatic şi poate chiar să-şi piardă cunoştinţa. În acest caz, îi puneţi cârpe ude pe suprafaţa pielii, după ce l-aţi dus într-o cameră răcoroasă. Nu puneţi gheaţă şi mergeţi imediat la veterinar.
Pisica vrea răsfăţ şi vara
Şi pisicuţele suferă pe vreme de caniculă, chiar dacă sunt mari iubitoare de căldură. Lăsaţi-le un loc, în special pe gresie, unde să zacă în orele fierbinţi ale prânzului. De asemenea, periaţi pisica de câte ori aveţi ocazia, ca să aibă blana în stare perfectă. În timpul anotimpului cald, în special pisica cu păr lung poate fi spălată mai des, şi de câteva ori pe lună.
E absolut esenţial să folosiţi şampon creat pentru pisici, ca să nu îi uscaţi pielea excesiv şi astfel să facă afecţiuni ale pielii, pe care le provoacă uscăciunea.
Dacă pisica are paraziţi intestinali, nu va avea blana frumoasă. Aşa că la începutul verii deparazitaţi-o. În plus, daţi-i peşte, pentru că acizii graşi sunt esenţiali pentru o blană perfectă.
Cum îi spăl? Reguli esenţiale
În primul rând, câinii pot fi afectaţi mai repede decât oamenii de hipertermie sau insolaţie. De aceea, câinele poate muri rapid dacă îl lăsaţi vara în maşină, spre exemplu. Pentru că are probleme cu reglarea termică, câinele se spală cu duşul sau se clăteşte cu apă ori de câte ori aveţi ocazia. Dacă aveţi un lac în apropiere, baia e mai mult decât binevenită. Dacă patrupedul e vaccinat şi deparazitat, nu aveţi motive mari de îngrijorare pentru că intră într-un lac.
Acasă puneţi duşul pe el, dar nu exageraţi cu produsele cosmetice. Acestea se folosesc de cel mult 2 ori pe săptămână. Altfel, pielea se usucă şi nu se mai poate proteja optim de razele solare, spre exemplu. Imediat după baie, câinele are nevoie de apă proaspătă. Vara, apa se schimbă de câteva ori şi se pune în două vase, pentru situaţia în care răstoarnă unul.
Pufoase, jucăușe și iubitoare, pisicile sunt animalele de companie ideale, mai ales atunci când locuiești singur. Iți dezvăluim câteva lucruri pe care nu le știai despre felina ta preferată.
□ Pisicile pot simți cutremurele
Lăbuțele pisicii au pe partea de jos niște „pernuțe” foarte fine și foarte sensibile, prin care pot detecta vibrațiile pământului. Acesta poate fi motivul principal pentru care pisicile simt cutremurele și se comportă ciudat la numai câteva momente înainte de seism.
□ Și felinele visează
În general, pisicile dorm foarte mult: dimineața, la prânz și seara. De obicei, ele nu dorm foarte adânc, însă, dacă sunt suficient de relaxate, creierul lor trimite aceleași tipuri de impulsuri pe care le trimit și creierele noastre atunci când visăm.
□ Dacă le este foarte cald, transpiră
Majoritatea pisicilor preferă să stea la căldură, însă atunci când temperatura este prea ridicată, acestea transpiră, la fel ca oamenii. Diferența este că felinele transpiră prin lăbuță, astfel, data viitoare când observi mici amprente umede pe podea, asigură-te că animăluțul tău de companie are la dispoziție apă potabilă proaspătă.
□ Nu torc doar atunci când sunt fericite
Atunci când auzi o pisică torcând, primul gând este că pisica este fericită, însă nu este întotdeauna adevărat. Felinele pot toarce în mai multe feluri, astfel, dacă animăluțul tău de companie toarce cu o voce mai groasă decât de obicei, s-ar putea să toarcă de durere.
□ Oamenii își dau mâna, iar pisicile… nasul
La fel ca oamenii, pisicile se salută atunci când se întâlnesc, însă nu oricum. Atunci când două feline sunt destul de apropiate și se simt confortabil una față de cealaltă, se vor saluta prin atingerea nasului. Totuși, acest lucru nu se întâmplă oricând, deoarece acest tip de salut le pune într-o poziție vulnerabilă pe mieunătoare.
Atunci când eşti însărcinată te gândeşti constant la cum să amenajezi locuinţa şi cum să îţi iei cât mai mult timp liber de la locul de muncă, pentru a-i asigura micuţului…
… un cămin primitor şi plin de afecţiune. Aşadar, gândul nici că-ţi zboară la animăluţul care v-a însoţit în ultimii ani şi cum se va înţelege el cu bebeluşul. Ei bine, pentru venirea bebeluşului pe lume şi în căminul vostru nu trebuie să vă pregătiţi doar voi doi, părinţii, ci şi animalul de companie.
Află ce trebuie să faci şi ce nu pentru ca bebeluşul şi animăluţul să se acomodeze unul cu celălalt, astfel încât amândoi să fie fericiţi.
Nu e cazul să renunţi la animăluţ
În cele mai multe cazuri puţină planificare vă va ajuta să găsiţi cele mai bune soluţii pentru bebeluş, dar şi pentru animăluţ.
Educă-ţi din timp animalul de companie
Te bucuri când intri în casă, iar câinele sare pe tine şi îţi arată cât de dor i-a fost de tine. Atunci când vei ţine în braţe bebeluşul, acelaşi gest al animalului te va exaspera. El este însă obişnuit cu tine bucurându-te în această situaţie.
Dacă te apuci să ţipi la el, câinele nu va înţelege absolut nimic. Aşadar este necesar să-i faci un nou dresaj animalului de companie, înaintea venirii pe lume a copilului şi în mod treptat. Analizează actualele obiceiuri ale animalului de casă şi felul în care ele te vor afecta odată ce bebeluşul este şi el în casă.
Apoi, poţi începe noul dresaj astfel încât, după venirea pe lume a copilului, să nu ai astfel de griji. Poartă-te cu animăluţul ca şi cum bebeluşul ar fi deja în cămin, timp de câteva luni, în perioada sarcinii. Nu ezita să cauţi un antrenor care să facă te ajute cu dresajul animalului.
Arată-i animalului de companie camera copilului
Ai amenjat camera copilului cu mobilă nouă, iar uşa stă închisă? Ei bine deschide-o pentru o vreme şi arată-i animalului de companie unde va locui bebeluşul.
Lasă pisica sau câinele să cerceteze mobila nouă, produsele destinate copilului, dar fără să-i permiţi o apropiere de pătuţul copilului, aşternuturi sau haine. Altfel, va considera că are voie şi pe viitor să le adulmece. Dacă îi permiţi animalului să cerceteze lucrurile noi, nu va mai fii gelos pe noul membru al familiei, crede Andrew.
Pe această cale le satisfaci şi curiozitatea caracteristică. Pisicile sunt în special curioase şi le place să adulmece peste tot. Mai bine îi satisfaci curiozitatea înaintea venirii bebeluşului în casă, decât atunci când ai uitat din greşeală uşa deschisă. Chiar nu ai nevoie de o pereche de mustăţi care să-ţi dea târcoale în timp ce schimbi scutece.
Obişnuieşte-l pe animăluţ cu tabieturile bebeluşului
Cumpără un CD cu sunete specifice bebeluşului. Măreşte volumul gradual pentru a-l obişnui pe animal cu sunetele, nu tocmai plăpânde, ale unui bebeluş.
Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru copil
Desigur, există şi riscuri pe care trebuie să le iei în considerare atunci când în căminul vostru se află şi patrupede.
Nu lăsa animalul singur în preajma copilului şi nu-i permite sub nicio formă să doarmă cu cel mic. Copilul poate avea reacţii alergice la animal, reacţii de care, din pricina vârstei premature, nu ai cum să ştii.
Un lucru foarte important de ştiu. Chiar dacă patrupedul tău iubeşte oamenii, ei bine, câinele nu recunoaşte bebeluşii, în primele lor luni de viaţă, ca fiind oameni. Mirosul unui bebeluş este diferit de mirosul adultului.
Anumite sunete emise de un nou născut sunt asemănătoare cu cele ale unui animal rănit. Aşadar, chiar şi în cazul unui câine calm, instinctul de vânătoare al animalului de companie poate fi trezit, siguranţa copilului fiind în pericol.
Atunci când bebeluşul şi animalul se află în aceeaşi cameră, asigură-te că cel mic stă, la înălţime, întotdeauna deasupra câinelui. Astfel, îi transmiţi câinelui că bebeluşul este cel care domină în raportul fizic.
Căpușele și ce trebuie să știm despre ele:
– sunt paraziți externi artropozi care se hrănesc cu sângele gazdei(hematofagi).
– se întâlnesc de obicei în zonele cu verdeață multă, pomi, iarbă înaltă, unde se ascund, identifică eventualele gazde cu sânge cald pe care se cațără și apoi se atașează în scopul hrănirii.
– este important de știut că o căpușă nu poate zbura sau sări, de aceea evitarea plimbării câinelui în spațiile cu verdeață multă poate scuti animalul de un eventual parazitism.
– parazitismul cu căpușe este mai des întâlnit primăvara și toamna, cu toate că în ultimii ani din cauza încălzirii globale și a modificărilor climatice acești paraziți pot fi întâlniți chiar și în lunile reci de iarnă.
În momentul în care căpușa s-a prins în pielea câinelui, aceasta nu se va mai desprinde până când nu se termină procesul de hrănire, proces ce poate dura de la câteva ore până la câteva zile în funcție de tipul căpușei. De aceea este foarte important să se îndepărteze căpușa cât mai repede din momentul în care a fost reperată pe pielea animalului. De obicei zonele de piele preferate sunt cele glabre (fără păr), că de exemplu: zona abdominală, zona ochilor, pavilionul urechilor, zona dintre degete.
Desprinderea căpușei se poate face cu ajutorul unei pensete cu vârf subțire sau cu un instrument special conceput pentru această operațiune care se poate achiziționa din magazinele de specialitate (pet shop-uri, farmacii veterinare).
Pașii recomandați în desprinderea căpușei sunt următorii:
– puneți-vă o pereche de mănuși de latex pentru a evita contactul direct cu căpușa
– poziționați penseta cât mai aproape de locul de prindere pe animal și trageți încet și ferm în linie dreaptă, nu prin răsucire pentru că riscați să separați corpul căpușei de capul acesteia. Dacă totuși capul a rămas atașat de pielea animalului în timpul extracției, nu vă alarmați pentru că acesta se va elimina cu timpul.
– dezinfectați zona cu alcool sanitar sau betadina și aplicați un unguent cu antibiotic dacă locul este foarte iritat.Dacă zona se infectează mergeți cu câinele la medicul veterinar.
Evitați aplicarea de alcool sanitar, acetonă, lac de unghii, benzină sau alte soluții direct pe căpușă înainte de extracție pentru că acestea pot provoca regurgitare sau salivație la căpușă și inocularea precoce a germenilor patogeni în organsimul gazdă.
De asemenea strivirea corpului căpușei înainte sau după extragere este nedorită pentru a evita răspândirea germenilor.
Deși acestea pot transmite boli, nu toate căpușele sunt purtătoare de germeni patogeni.Cele mai importante boli transmise prin intermediul mușcăturii de căpușă sunt:
Babesioza
Borelioza(Boala Lyme)
Ehrlichioza
Anaplasmoză
Din păcate toate aceste boli sunt zoonoze adică se pot transmite și la om prin intermediul aceluiași vector, căpușa. Transmiterea directă între animalul de companie și om este încă o temă destul de controversată.În SUA s-a demonstrat transmiterea unei specii de Babesia, respectiv Babesia gibsoni la câinii de luptă din rasele Pitbull Terrier și American Staffordshire Terrier, în timpul luptelor prin intermediul mușcăturilor.
Conform studiilor de specialitate, pentru că o căpușă să transmită Babesia spp, ea trebuie să rămână atașată între 12 și 48 de ore pe corpul animalului.De aceea, riscul transmiterii este mult redus dacă se îndepărtează căpușa în timp util.
După ce căpușa a fost îndepărtată se recomandă supravegherea animalului de companie cel puțin 2-3 săptămâni. De obicei perioada de incubație a bolilor transmise de căpușe variază între 7 și 21 de zile. Dacă în aceasta perioadă apar simptome ca: apatie, febră, slăbiciune, letargie, mucoase palide, vomă, limfonoduri mărite proprietarul se va prezenta de urgență cu câinele la medicul veterinar.
Totuși, înainte de apariția acestor simptome, pentru identificarea animalelor bolnave de babesioza, se pot efectua analize care ne pot îndruma în privința diagnosticului și anume:
Hemoleucogramă pentru a identifica scăderea numărului de eritrocite și trombocite;
Examinarea microscopică a unui frotiu de sânge pentru a identifica parazitul intraeritrocitar.
Se recomandă repetarea periodică a acestor analize în cadrul perioadei de incubație pentru că rezultatele pot fi fals negative.
Alegerea unei pisici sau a unui pisoi
Cum să recunoașteți un pisoi sănătos
Când alegeți un pisoi dintr-un grup de bulgărași de blăniță care mai de care mai drăguți, este normal să vă fie greu să alegeți – ați putea chiar să doriți să îi luați pe toți acasă! Cu toate acestea, este important să vă acordați suficient timp când alegeți o pisică și să observați pisoii cu atenție înainte de a lua o decizie.
Nu adoptați un pisoi prea devreme!
Când alegeți un pisoi este ușor să vă entuziasmați în legătură cu drăgălășenia lui. Dar este foarte important să vă asigurați că pisoiul are cel puțin 8 săptămâni înainte de a-l lua acasă. Momentul cel mai potrivit pentru separarea pisoilor de mama lor este de fapt la 12 săptămâni, dar din păcate mulți pisoi sunt adoptați mai devreme. Pisoii aflați la această vârstă mică au încă nevoie de laptele și căldura materne. Când sunt separați de mama lor prea devreme, chiar dacă noul stăpân va avea mare grijă de ei, pisoii pot suferi de diaree cronică, pot slăbi și se pot îmbolnăvi. Pisoii care trec prin această situație nu prea au șanse să își revină în mod corespunzător și pot suferi de boli cronice pe tot parcursul vieții.
Cum arată un pisoi sănătos?
Ochii: un pisoi sănătos se joacă cu frații lui, este alert și curios în legătură cu orice element din mediul lui. Ochii trebuie să fie clari și strălucitori, nu ar trebui să fie roșii sau să curgă. A treia pleoapă, pe care o au toate pisicile, nu trebuie să fie vizibilă.
Nasul: trebuie să fie rece și puțin umed. Un nas care curge și ochii inflamați pot fi simptome ale unor boli la pisici, inclusiv răceli, care pot fi foarte neplăcute și chiar fatale.
Blana: mângâiați pisica și observați-i blana cu atenție pentru a vedea dacă are purici sau alți paraziți. Puteți de asemenea verifica dacă blana este densă, strălucitoare și curată. Dacă este mată, are porțiuni chele sau dacă părul cade, atunci probabil micul pisoiaș nu este prea sănătos.
Urechile: când mângâiați pisica, puteți să vă uitați și la urechile acesteia. Interiorul urechilor trebuie să fie perfect curat. Dacă urechile sunt murdare în interior sau dacă pisica se scarpină la nivelul urechilor sau își scutură capul, acesta poate fi un semn al prezenței paraziților.
Gura: uitați-vă în gura pisicii. Dinții trebuie să fie drepți, pentru ca pisica să poată mușca așa cum trebuie. Pisicile mai tinere au dinții albi, iar cele mai bătrâne pot avea dinții ușor pătați și îngălbeniți. Gingiile trebuie să fie de culoare roz deschis și nu trebuie să fie roșii sau inflamate.
Burtica: burtica pisoiului trebuie să fie ușor rotunjită, fără să prezinte umflături. Umflăturile pot fi semn de hernie ombilicală.
Coada: ridicați coada pisicii pentru a vedea dacă posteriorul este curat. Dacă acesta este murdar, este posibil ca pisica să sufere de diaree sau paraziți intestinali.
Dacă vă acordați suficient timp pentru a verifica starea de sănătate a pisicii înainte să o adoptați, puteți să vă scutiți de stres și cheltuieli pe viitor. După ce o instalați în casa dumneavoastră, puteți să vă bucurați de ani de fericire și distracție alături de pisica dumneavoastră!
