Menu

Caini

Hiperplazia prostatei

Afectiunile prostatei si tumorile testiculare domina patologia aparatului genital al cainilor bartani. Prostata este o glanda care secreta lichidul prostatic, parte componenta a lichidului seminal cu rol in distributia spermatozoizilor.

In afectiunile prostatei, lichidul sufera modificari cantitative si calitative care duc la scaderea fertilitatii. Astfel, lichidul secretat in cantitate mai mica nu dilueaza suficient spermatozoizii. In infectiile glandei, pH-ul modificat al lichidului prostatic reduce mobilitatea spermatozoizilor, aceste doua aspecte constituind cauze importante ale infertilitatii.

Hiperplazia benigna a prostatei, infectiile, chisturile paraprostatice si adenocorcinomul reprezinta principalele afectiuni ale prostatei. In toate aceste situatii, prostata creste in volum, este inflamata si dureroasa, exercitand o presiune variabila asupra organelor invecinate.

Principalele simptome ale afectiunilor prostatei sunt: tendinta de constipatie, urinare cu sange sau doar pierderea unor picaturi de sange intre urinari, disconfort abdominal. De cele mai multe ori, cainele are temperatura ridicata, nu mananca, este apatic si se deplaseaza cu greutate.

Hiperplazia benigna a prostatei se intalneste la cainii cu varsta de peste sase ani, in special la cei care nu au o viata sexuala activa. Etiologia nu se cunoaste pe deplin, dar un rol important il are stimularea androgenica, in absenta actului sexual (cainele vine in contact cu catelele in calduri, dar nu face monta). Prostata creste in volum in timp, pe parcursul a luni sau chiar ani de zile.

In acest caz, castrarea este tratamentul cel mai indicat, dupa care se inregistreaza o involutie completa a prostatei in cateva luni. Se poate recurge si la un tratament medicamentos cu antiandrogeni (exemplu: estogeni), dar nu este la fel de eficient si de sigur, deoarece pot aparea efecte secundare nedorite si, de asemenea, efectul poate fi temporar.

Infectiile prostatei se pot realiza cu diferiti microbi, pe calea sangelui sau a uretrei. Sunt insotite frecvent de infectii urinare, contaminarea facandu-se prin refluxul lichidului prostatic in vezica urinara. Tabloul clinic este mai grav de aceasta data: animalul are febra mare, abdomen dureros, se deshidrateaza si se poate instala septicemia si starea de soc. De obicei, infectia nu este difuza, ci apare sub forma unor abcese de diferite marimi.

Tratamentul se instituie imediat, cu antibiotice cu spectru larg, timp de 2-4 saptamani, rehidratare corespunzatoare si mentinerea generala a organismului. Abcesele pot fi drenate chirurgical. Se recomanda ca antibioterapia sa fie urmata de castrarea chirurgicala.

Infectia cronica evolueaza fara semne clinice evidente, fiind sugerata de infectiile urinare recidivante. Aceasta forma se vindeca mai greu, antibioterapia prelungindu-se peste 4 saptamani.

Adenocorcinomul sau cancerul prostatei poate aparea cu o incidenta mult mai mica la caine fata de om. Castrarea nu protejeaza animalul de dezvoltarea acestei maladii. Persistenta prostatomegaliei la cainele castrat sugereaza existenta neoplasmului. Certitudinea se obtine prin biopsie. Metastazele pot aparea in zonele invecinate: oasele bazinului, vertebre, limfonoduli sau vezica urinara.

Tumorile testiculare – De cele mai multe ori, testiculele tumorizate se descopera accidental la o consultatie de rutina, cand medicul veterinar remarca diferenta de marime si consistenta testiculelor: un testicul este mult marit in volum si la palpare este denivelat, iar testiculul contralateral este atrofiat. Ectopia testiculara reprezinta o cauza frecventa a tumorizarii, testiculul ramanand, de obicei, in cavitatea abdominala la o temperatura mult mai ridicata fata de cea scrotala.

Unii caini cu tumori testiculare prezinta sindromul de feminizatie, datorita excesului de estrogeni: mameloanele sunt hipertrofiate, prezinta o alopecie in regiunea ventrala a abdomenului si pe fata interna a membrelor. De asemenea, se inregistreaza scaderea libidoului si infertilitatea. Metastazele sunt rare, de aceea castrarea este suficienta ca si terapie.

Inflamatia acuta a prostatei este relativ frecventa la caine. Este produsa de diversi germeni bacterieni, ajunsi fie pe cale ascendenta, fie pe cale descendenta. Cele mai multe infectii ale prostatei sunt secundare infectiilor tractului urinar.

Principalele semne clinice ale prostatitei sunt eforturile de a urina si constipatia. Cainele are febra, merge greu si manifesta durere la palpatia abdominala sau rectala a prostatei. Daca degetul atinge glanda inflamata, se simte caldura si fluctuatie.

Diagnosticul se bazeaza pe semnele clinice si pe examenul radiografic, care va arata daca prostata este marita.

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice, dupa testarea sensibilitatii germenilor izolati.

Otravirea si intoxicatia la caini si pisici cu antigelul pentru masina

Cateii si piscutele noastre nu au intotdeauna discernamantul necesar cand este vorba despre ceea ce le prieste sa manance si ceea ce le poate dauna grav. Plictiseala sau curiozitatea de care dau din cand in cand dovada ii fac uneori pe prietenii nostri necuvantatori sa roada si sa inghita tot ceea ce ochisorilor lor li se pare interesant sau gustos. Nu trebuie sa uiti nciodata ca un catel sau o pisicuta se aseamana in aceasta privinta cu un bebe curios, care are tendinta sa bage in gura tot ceea ce nu trebuie. Anumite plante, obiecte sau substante care se gasesc in mod obisnuit intr-o casa pot fi extrem de periculoase pentru ei, te invatam cum anume sa te feresti de surprizele neplacute si de ce anume trebuie sa iti feresti catelul sau pisicuta pentru a evita otravirea sau intoxicarea acestora.
Otravirea si intoxicatia la caini si pisici cu antigelul pentru masina
Odata cu venirea iernii si a inghetului, folosirea antigelului pentru masina se impune, insa la fel se impune sa nu il lasi oriunde pentru ca este dulce si se pot intoxica involuntar, deopotriva cainii si pisicile. Produce distrugerea rinichilor si decesul prin imposibilitatea rinichilor de a elimina orice toxina din organism, adica blocaj renal. Este denumit etilenglicol iar antidotul este alcoolul etilic si tratamentul perfuzabil si diuretic  sub supravegherea stricta a medicului veterinar specialist.
Evitati panica sau asteptarea sa se intample ceva, consultați medicul veterinar profesionist de urgenta!

Dermatita atopica la caini

Dermatita atopica la caini este un tip de alergie foarte raspandit in randul cainilor. Scarpinatul si mancarimile severe pot duce la rani si infectii ale pielii, ceea ce cauzeaza un disconfort major cainelui. Vezi mai jos care sunt simptomele si tratamentele pentru dermatita atopica la caini!
Ce este dermatita atopica la caini?
Dermatita atopica este o boala care prezinta o predispozitie mostenita de a dezvolta anticorpi IgE, ca raspuns la expunerea la alergeni care sunt inhalati sau absorbiti prin piele. Aceasta alergie a pielii este extrem de comuna in randul cainilor, fiind a doua dupa alergia la purici. Dermatita atopica afecteaza aproximativ 10% din caini.
Dermatita atopica apare in special la cainii cu varste cuprinse intre 1 si 3 ani. Printre rasele de caini mai predispuse la aceasta alergie se numara Golden Retriever, Labrador Retriever, Lhasa Apso, Wire Fox Terrier, West Highland White Terrier, Dalmatian, Poodle, English Setter, Irish Setter, Boxer si Bulldog. Totusi, orice rasa de caini poate dezvolta dermatita atopica.
Simptomele dermatitei atopice la caini
In general, simptomele dermatitei atopice apar toate in acelasi timp cu sezonul de polenizare a plantelor si copacilor, in special toamna. Un caine foarte sensibil poate face dermatita atopica si in lunile de primavara si vara.
In cele din urma, cainele va fi aleric si la lana, praful din casa, pene, fibre din plante si alte tipuri de alergeni. Prin expunerea prelungita si repetata la o multitudine de alergeni, aceasta dermatita poate fi o afectiune care se manifesta pe tot parcursul anului.
La inceput, cele mai vizibile simptome sunt mancarimile, care sunt sezoniere. Totusi, pielea cainelui nu prezinta alte semne in acest stadiu. De obicei, mancarimile sunt mai severe in regiunea urechilor si abdomenului si sunt insotite si de stranut, rinita, curgerea ochilor si lingerea labutelor. La foarte multi caini, boala nu avanseaza mai mult de acest stadiu.
Atunci insa cand alergia evolueaza, scarpinatul si mancarimile severe duc la aparitia unor rani (excoriatii) la suprafata pielii, pierderea parului, cruste si infectii bacteriene ale pielii. Cainii care ajung in acest stadiu al bolii se simt foarte rau, iar pielea ranita devine tare si pigmentata. In plus, alpturi de infectiile pielii apar si seboreea si matreata.
In unele cazuri, infectiile canalului urechii pot acompania aceste simptome ale dermatitei atopice. In astfel de cazuri urechile vor fi rosii si inflamate, iar canalele umplute cu ceara de culoare maro, care poate duce la otita.
Dermatita atopica, atunci cand este complicata si de pioderma, poate fi dificil de diferentiat fata de dermatita alergica la purici, scabie, alergii alimentare si alte afectiuni ale pielii.
Majoritatea cainilor care sufera de dermatita atopica sunt alergici si la purici, ceea ce poate complica si mai mult aceasta afectiune.
Tratamentul pentru dermatita atopica la caini
Cea mai buna solutie pe termen lung pentru prevenirea si tratarea dermatitei atopice la caini este schimbarea mediului in care cainele traieste. Astfel, cainele este bine sa stea intr-un spatiu in care intra in contact cu cat mai putini alergeni.
Majoritatea cainilor care sufera de dermatita atopica raspund bine la tratament. Cel mai important pas este reducerea scarpinatului si mancarimilor. Astfel, sunt recomandate medicamentele care trateaza si elimina toate problemele asociate cu iritatiile pielii, ca de exemplu purici, seboree si pioderma. De asemenea, atunci cand cainele vine de afara, este bine ca blana sa ii fie stearsa cu un prosop, pentru a inlatura polenul si alti alergeni din blana.
Medicamentele antihistaminice controleaza mancarimile si scarpinatul in majoritatea cazurilor de dermatita atopica la caini, insa si medicamentele pe baza de corticosteroizi sunt foarte eficiente. Totusi, acestea au cele mai serioase efecte secundare.
Tot pentru tratarea dermatitei atopice sunt recomandate si capsulele de acizi grasi omega 3, care au rezultate foarte bune. Pot fi folosite si o serie de sampoane, care sa rehidrateze pielea, sa trateze infectiile bacteriene si sa controleze seboreea.

Sursa: http://www.zoo.ro/lumea-animalelor/dermatita-atopica-la-caini

Vaccinurile si deparazitarea

Iubitorii de animale care doresc sa-si achizitioneze un catel trebuie sa stie ca el are nevoie de cel putin o deparazitare externa, una interna si neaparat de un vaccin. Toate acestea sunt trecute intr-un carnet de sanatate, parafate si semnate de un medic veterinar.

Vaccinarile incep in jurul varstei de 5-6 saptamani, inainte de aceasta varsta organismul nefiind capabil sa produca un raspuns imun adecvat si este protejat de catre anticorpii preluati de la mama prin colostrul ingerat. Tot la aceasta varsta se incepe si cu deparazitarea interna, aceasta manopera fiind necesara deoarece parazitii pot fi transmisi de la mama la fat chiar din perioada fetala, ulterior prin laptele matern si prin ouale eliminate o data cu fecalele. Rapelul la deparazitare se face la 10-14 zile, acest interval fiind considerat suficient pentru ca formele larvare sa incheie ciclul evolutiv.

Prima deparazitare incepe la varsta de 5 saptamani, iar prima vaccinare incepe la 6 saptamani, numai la organismele clinic sanatoase (in caz contrar tulpina vaccinala inoculata poate produce boala pe fondul imunosupresiei) cu un vaccin impotriva parvovirozei canine, boala frecvent intalnita la aceasta varsta. Aceasta boala se manifesta prin varsaturi, diaree apoasa sangvinolenta, urat mirositoare, fecalele fiind eliminate cu o frecventa crescuta – chiar si de 20 ori/zi si duce la deshidratarea organismului, urmata ulterior de moartea animalului. La 7 saptamani se realizeaza a doua deparazitare.

Urmatorul vaccin se efectueaza la un interval de 2-3 saptamani (la 8 saptamani), fiind un vaccin tetravalent pentru parvoviroza, boala Carre, hepatita infectioasă Rubarth si leptospiroza.

Pe parcursul perioadei de deparazitare/ vaccinare nu este indicat contactul cainelui cu exteriorul. Animalul poate lua contact cu mediul exterior la 10-14 zile de la ultimul vaccin. Dupa aceasta schema de vaccinare se continua cu un vaccin polivalent anual impotriva bolilor descrise mai sus, vaccin impotriva rabiei precedate evident de deparazitarile interne.

Sursa: Ce trebuie sa stim despre VACCINAREA si DEPARAZITAREA cainilor