Capusele si animalul de companie
Căpușele și ce trebuie să știm despre ele:
– sunt paraziți externi artropozi care se hrănesc cu sângele gazdei(hematofagi).
– se întâlnesc de obicei în zonele cu verdeață multă, pomi, iarbă înaltă, unde se ascund, identifică eventualele gazde cu sânge cald pe care se cațără și apoi se atașează în scopul hrănirii.
– este important de știut că o căpușă nu poate zbura sau sări, de aceea evitarea plimbării câinelui în spațiile cu verdeață multă poate scuti animalul de un eventual parazitism.
– parazitismul cu căpușe este mai des întâlnit primăvara și toamna, cu toate că în ultimii ani din cauza încălzirii globale și a modificărilor climatice acești paraziți pot fi întâlniți chiar și în lunile reci de iarnă.
În momentul în care căpușa s-a prins în pielea câinelui, aceasta nu se va mai desprinde până când nu se termină procesul de hrănire, proces ce poate dura de la câteva ore până la câteva zile în funcție de tipul căpușei. De aceea este foarte important să se îndepărteze căpușa cât mai repede din momentul în care a fost reperată pe pielea animalului. De obicei zonele de piele preferate sunt cele glabre (fără păr), că de exemplu: zona abdominală, zona ochilor, pavilionul urechilor, zona dintre degete.
Desprinderea căpușei se poate face cu ajutorul unei pensete cu vârf subțire sau cu un instrument special conceput pentru această operațiune care se poate achiziționa din magazinele de specialitate (pet shop-uri, farmacii veterinare).
Pașii recomandați în desprinderea căpușei sunt următorii:
– puneți-vă o pereche de mănuși de latex pentru a evita contactul direct cu căpușa
– poziționați penseta cât mai aproape de locul de prindere pe animal și trageți încet și ferm în linie dreaptă, nu prin răsucire pentru că riscați să separați corpul căpușei de capul acesteia. Dacă totuși capul a rămas atașat de pielea animalului în timpul extracției, nu vă alarmați pentru că acesta se va elimina cu timpul.
– dezinfectați zona cu alcool sanitar sau betadina și aplicați un unguent cu antibiotic dacă locul este foarte iritat.Dacă zona se infectează mergeți cu câinele la medicul veterinar.
Evitați aplicarea de alcool sanitar, acetonă, lac de unghii, benzină sau alte soluții direct pe căpușă înainte de extracție pentru că acestea pot provoca regurgitare sau salivație la căpușă și inocularea precoce a germenilor patogeni în organsimul gazdă.
De asemenea strivirea corpului căpușei înainte sau după extragere este nedorită pentru a evita răspândirea germenilor.
Deși acestea pot transmite boli, nu toate căpușele sunt purtătoare de germeni patogeni.Cele mai importante boli transmise prin intermediul mușcăturii de căpușă sunt:
Babesioza
Borelioza(Boala Lyme)
Ehrlichioza
Anaplasmoză
Din păcate toate aceste boli sunt zoonoze adică se pot transmite și la om prin intermediul aceluiași vector, căpușa. Transmiterea directă între animalul de companie și om este încă o temă destul de controversată.În SUA s-a demonstrat transmiterea unei specii de Babesia, respectiv Babesia gibsoni la câinii de luptă din rasele Pitbull Terrier și American Staffordshire Terrier, în timpul luptelor prin intermediul mușcăturilor.
Conform studiilor de specialitate, pentru că o căpușă să transmită Babesia spp, ea trebuie să rămână atașată între 12 și 48 de ore pe corpul animalului.De aceea, riscul transmiterii este mult redus dacă se îndepărtează căpușa în timp util.
După ce căpușa a fost îndepărtată se recomandă supravegherea animalului de companie cel puțin 2-3 săptămâni. De obicei perioada de incubație a bolilor transmise de căpușe variază între 7 și 21 de zile. Dacă în aceasta perioadă apar simptome ca: apatie, febră, slăbiciune, letargie, mucoase palide, vomă, limfonoduri mărite proprietarul se va prezenta de urgență cu câinele la medicul veterinar.
Totuși, înainte de apariția acestor simptome, pentru identificarea animalelor bolnave de babesioza, se pot efectua analize care ne pot îndruma în privința diagnosticului și anume:
Hemoleucogramă pentru a identifica scăderea numărului de eritrocite și trombocite;
Examinarea microscopică a unui frotiu de sânge pentru a identifica parazitul intraeritrocitar.
Se recomandă repetarea periodică a acestor analize în cadrul perioadei de incubație pentru că rezultatele pot fi fals negative.