Suntem tentaţi de cele mai multe ori, în urma primului impuls, să ne alegem prietenul patruped după frumuseţe, zburdălnicie, culoarea blănii, sex sau alte caracteristici importante pentru noi. Animalul creşte, îl iubim, îl educăm, încercăm să-i stabilim un program (dacă nu o face el înaintea noastră), dar va veni şi momentul în care necesităţile fiziologice ale companionului nostru trebuie satisfăcute. Nu mă refer la cele de zi cu zi, ci la cele care ţin de reproducţie sau, în termen mai larg, de împerechere.
Câinele este un animal multipar (dă viaţă mai multor pui o dată) cu poliovulaţie într-o perioadă mai lungă (şi nu simultan), monta efectuându-se la începutul sau în timpul ovulaţiei, fiind urmată de fecundarea succesivă a ovulelor. Perioada optimă pentru montă este între a opta şi a 15-a zi de ciclu. Însă, până să ajungem la montă, ca stăpâni responsabili, trebuie să cunoaştem semnele emise de femelă care ne dau indicaţii asupra stării lor de receptivitate, determinând atragerea masculilor. Se cunoaşte că femela nu acceptă masculul decât în momentul atingerii nivelului maxim de estrogeni. Un rol important în atragerea masculilor îl au şi feromonii, care nu sunt altceva decât „parfumuri” pe care un animal le emite ca semnal pentru a influenţa comportamentul altui animal, exercitând o atracţie sexuală (în organul vomeronazal au fost identificaţi receptorii pentru feromoni, de aceea mirosul are un rol foarte important în declanşarea reflexelor sexuale).
Ghid de împerechere
Dacă deţinem o femelă, trebuie să avem în vedere că maturitatea sexuală poate apărea începând cu vârsta de 6 luni, chiar dacă creşterea fizică nu este încheiată încă. De aceea, se recomandă ca împerecherea să aibă loc la al treilea sau al patrulea ciclu de călduri, pentru ca eventuala stare de gestaţie să poată fi susţinută de un organism matur. De regulă, câinii sunt animale diestrice, adică prezintă două cicluri sexuale pe an (două menstruaţii). În această perioadă are loc ovulaţia şi poate fi realizată şi împerecherea (monta). Există şi excepţii însă, ciclul sexual revenind la 7, 8 sau 9 luni (observându-se cazuri şi la 12 luni). Excitanţii mediului extern (lumina, temperatura, acţiunea “curtenitoare“ a masculului, mirosul specific al femelelor în călduri, efectuarea montei între alţi parteneri, “îmbrăţişarea” efectuată de mascul sau de femele) determină excitaţii care ajung la hipotalamus şi hipofiză şi antrenează mecanisme neuro-endocrine, care stau la baza formării reflexelor sexuale. Reflexele sexuale se succed într-o anumită ordine, fiind urmate de căutarea partenerului și sincronizarea comportamentală. O femelă receptivă, care nu este în momentul optim pentru montă, deşi clinic este în călduri (cu metroragie vizibilă şi mărirea vulvei), nu acceptă masculul. La femele, reflexul de împerechere este materializat prin luarea unei poziţii favorabile actului copulator, ridicarea cozii, îndoirea coloanei vertebrale pentru mărirea oblicităţii crupei şi efectuarea de mişcări care să favorizeze împerecherea.
