Menu

afectiune

Afectiuni oculare la pisica – Conjunctivita

Afectiunile oculare sunt des intalnite la puii de pisica. Din fericire sunt si foarte usor de tratat daca se instituie un tratament adecvat la timp. Pisoii supusi la stres din cauza conditiilor de mediu, a malnutritiei sunt cei mai expusi la astfel de probleme. Chiar si cei crescuti doar inauntru pot dezvolta afectari ale ochilor, insa sunt mult mai rare cazurile.

Ochii rosii sunt de fapt conjunctivita, care ne afecteaza si pe noi oamenii. Ea poate fi provocata atat de bacterii (Chlamydia Psittaci), cat si de virusuri (calcivirusul sau herpesvirusul). De cele mai multe ori conjunctivita apare in paralel cu afectiuni ale tractului respirator superior. Agentul patogen este acelasi in ambele cazuri. Pisoiul poate stranuta si avea secretii nazale in acelasi timp cu ochi rosii si scurgeri oculare. Conjunctiva este foita transparenta care inveleste globul ocular. Inflamarea, inrosirea si umflarea ei poarta numele de conjunctivita. La pisici in acelasi timp are loc si inflamarea pleoapei a treia.

Desi nu este contagioasa pentru om, aceasta afectiune, de fapt agentul patogen, se poate raspandi foarte usor de la un pisoi la toti ceilalti din cuib, sau care locuiesc in acelasi loc. chiar si adultii pot dobandi boala de la puii lor, insa imunitatea fiind mai solida, mai rar fac si manifestari ale conjunctivitei. Boala este transmisa prin intermediul secretiilor oculare si/sau nazale, lasate pe jos sau pe obiecte, prin aer sau prin contact direct. Boala mai poate fi transmisa si de mama purtatoare a virusului, puilor ei, transplacentar.

Semnele conjunctivitei la pisoi sunt usor de recunoscut: ochi rosu sau ambii afectati, lacrimare, clipit des si afectat, secretii oculare (clare, gri, verzi, galbene, in functie de agentul patogen, de consistente diferite), eroziuni ale corneei, uneori ochiul afectat este tinut inchis, chiar lipit din cauza secretiilor abundente si inchegate, sensibilitate la lumina.

La primele semne pisoiul trebuie consultat de un medic veterinar, cu cat mai repede cu atat se va vindeca mai usor si evitati complicatiile, care pot duce pana la pierderea vederii. Daca ochii sunt lipiti incercati sa curatati ochiul de secretiile solidificate cu un tampon moale de bumbac imbibat in apa calda sau ser fiziologic. Gentil inmuiati secretiile si indepartati-le. Pisoiului nu ii va placea operatiunea insa ii este benefica si trebuie sa o duceti pana la capat. Medicul veterinar va stii cel mai bine ce tratament sa ii administreze in functie de cauza care a produs boala. Picaturile cu antibiotic sunt cele mai eficiente, iar in 7-10 zile de tratament respectat pisoiul isi va reveni.

Puteti preveni aceste infectii tratand mama, asigurandu-va ca este vaccinata si deparazitata inainte de a naste. Apoi puiutii sa fie bine hraniti si ingrijiti, tinuti intr-un mediu curat. Evitati contactul cu alte feline pana la varsta de 6-8 saptamani, cand se administreaza primele vaccinuri. Uneori un tratament preventiv cu antibiotice este bine venit.

Puterea pozitiva a animalelor

Iubiţi animalele de companie, iar dragostea pentru ele se răsfrânge asupra a tot ceea ce atingeți și, mai presus de toate, asupra casei dvs. Fie că este vorba de căței sau pisici, locuințele parcă nu ar fi la fel de pline de voioșie fără existența unui animăluț de casă.

S-a discutat foarte mult pe tema modului în care animalele de companie influențează în mod pozitiv comportamentul și activitățile oamenilor. Acestea au o vădită putere benefică asupra copiilor și persoanelor vârstnice, relaxându-i, provocându-le bună dispoziție, creând condiții pentru o mai bună învățare și deprindere cu obiceiuri sănătoase și îmbunătățind atmosfera generală. Efectul calmant al animalelor are și o aplicare mai generală, în sensul că oferă protecție împotriva singurătății, depresiei și anxietății persoanelor, care în funcție de anumite circumstanțe, devin vulnerabile la aceste emoții.

Majoritatea copiilor învață cu adevărat cine sunt și ce rol au în societate cu ajutorul necuvântătoarelor, permițându-le să afle cât de speciali, sociabili și utili sunt. Animalele de companie, de asemenea, își motivează proprietarii să participe la mai multe activități, iar în cazul câinilor, chiar să practice exerciții fizice regulate. Pentru tinerii căsătoriți care se bucură de prezența animalelor în propria casă, este un lucru obișnuit, ca prin grija pe care o poartă ”copilului” lor blănos să obțină o perspectivă asupra responsabilităților, ”parteneriatului” și chiar a geloziei care pot surveni odată cu apariția unuia adevărat.

Din punct de vedere psihologic și emoțional, animalele de companie vă oferă un motiv pentru a trăi și vă ajută să vă concentrați și asupra altor ființe decât dvs. Auto-absorbția este un prejudiciu grav adus sănătății. Vă simțiți mai bine când știți că un alt suflet depinde de dvs., atunci când cei din familie nu mai doresc să o facă. Prietenii umani vă pot judeca, uneori chiar aspru, în timp ce amicul patruped vă acceptă exact așa cum sunteți în fiecare moment al vieții voastre împreună, iar dragostea pe care o împărtășiți va fi una lungă și de durată.

Însă, pe lângă starea fizică și emoțională, animalele de companie influențează și proiectarea unei locuințe și achiziționarea mobilierului. Un spațiu destinat câinilor, pisicilor, peștilor, reptilelor, hamsterilor sau altor animale cu care alegeți să conviețuiți, trebuie integrat în amenajarea interioară, în stilul de design și în funcționalitatea spațiului. Asemenea oamenilor, și animalele au nevoie de un loc în care să mănânce, unul de siestă și somn, și unul de joacă. Astfel, când vă amenajați locuința luați în calcul și intrarea, mai devreme sau mai târziu, în posesia unui animăluț de casă. De exemplu, trebuie să știți că pisicile adoră să stea ore-n șir la fereastră, așadar indicat ar fi să aveți o canapea sau un fotoliu cu perne care nu se mișcă și, mai mult de-atât, dintr-un material rezistent, de preferat imitație de piele, care să nu adune păr.

Animalele de companie și-au făcut dintotdeauna loc în casele noastre, dar tendința actuală de decorare având permanent în minte eventuala lor prezență nu poate semnifica decât un singur lucru – comoditate. Dacă bugetul și timpul dvs. sunt destul de limitate, achiziționați covoare și țesături mai ieftine, care pot fi înlocuite cu ușurință. În ceea ce privește materialele, evitați plușurile sau catifeaua, întrucât, credeți-ne, nu veți dori să aspirați sau să curățați toată ziua tapiseria mobilei. De asemenea, acordați o atenție deosebită obiectelor fragile de pe mese sau alte piese joase de mobilier, pentru că, în funcție de talia animalului de companie, acestea se pot sparge sau deteriora într-o clipită.

Alte aspecte includ utilizarea pentru pereți a unei culori de vopsea lavabilă satinată. Un perete alb va deveni gri, atunci când câinii îl vor ”lustrui” cu blana lor. Reutilizați o comodă sau o noptieră mai veche pentru a-i construi animăluțului un pat confortabil de mici dimensiuni. Dacă bucătăria dvs. include dulapuri cu mai multe sertare extensibile în partea de jos, cu atât mai bine. Unul din ele poate deveni locul bolurilor cu hrană și apă ale animalului de companie.

Puneți pătuțul patrupedului într-un loc unde să vă poată vedea tot timpul, indiferent că gătiți sau vă uitați la TV, dar care să îi și permită accesul ușor la spațiul lui preferat de joacă. Este important ca acesta să se simtă aproape de dvs., dar nici să nu fie tentați să se așeze pe scaun sau pe canapea. Astfel veți prelungi durata de viață a pieselor de mobilier. Recurgeți la un mobilier durabil pentru camera de zi, din piele de culoare închisă, ușor de curățat.

După cum puteți observa, includerea unui companion cu patru lăbuțe poate fi ușoară, distractivă și cu gust. Dar, haideți să recunoaștem! Oricât de mult ne-ar plăcea nouă, animalele de companie pot fi murdare și pot provoca un adevărat haos. Se pot tăvăli în noroi, pot sparge vaze sau boluri, pot vărsa anumite lichide pe unde nici nu te aștepți, pot împrăștia salivă și păr, pot distruge perdele, țesături și alte materiale cu gheruțele și dinții lor, ca să enumerăm numai câteva din stricăciunile costisitoare ale deținerii unui animal de companie.

Din fericire, în aceste zile nu trebuie să alegem practicul în defavoarea stilului. Le putem avea pe amândouă. Luați în considerare trăsăturile specifice animalului dvs. de companie și alegeți obiectele în funcție de ele. De exemplu, dacă animăluțul este de culoare deschisă, alegeți o paletă de culori mai ștearsă pentru a ascunde eventualele smocuri de blană. Și bineînțeles, va trebui să optați pentru materiale mai închise la culoare dacă aveți un animal negru sau maro. Dacă aveți două animale, unul mai bejuliu și altul mai maroniu, imprimeurile vă vor ajuta să mascați atât părul cât și murdăria.

Pentru mulți iubitori de animale de companie, este incredibil de tentant să cumpere orice obiect adorabil, orice bagatelă legată de bunul trai al patrupedelor. Dar prea multe elemente nu vor face altceva decât să copleșească o temă de design interior. Trucul este să alegeți piese semnificative și relevante pentru stilul vostru de viață. Atunci când decorați cu accesorii pentru animale de companie, mai puțin înseamnă mai mult. Dacă aveți o pisică și doriți să păstrați canapeaua intactă, aveți nevoie de un loc special unde să-și ascută gheruțele.

Ați putea folosi chiar un trunchi de copac pe care să agățați niște jucării sau de ce nu, să îl pictați într-o culoare vie, care să-i atragă atenția. Apropo, știați că pisicuțele pot distinge culorile, în timp ce cățeii văd bicolor? În zilele noastre, există mult mai multe opțiuni elegante, care se vor potrivi foarte bine cu decorul general. Același lucru este valabil și pentru alte piese de mobilier specifice animalelor de companie, cum ar pătuțuri și lădițe. O casă elegantă inspirată după nevoile patrupedelor nu trebuie să fie neapărat și una scumpă.

De la mobilier și până la accesorii pentru animale de companie, universul interior are o multitudine de opțiuni de decorare, care vor face din casa dvs. un cămin numai bun și pentru prietenul blănos. De exemplu, lădițele cu finisaje din lemn de culoare închisă sau cele în combinații de lemn cu metal vor doza cu bun gust orice stil de design, în comparație cu un recipient de plastic nefinisat și evident mai puțin aspectuos. Amestecați în mod adecvat accesoriile pentru animale cu decorul casei dvs. și veți obține un aspect cursiv al locuinței. Puteți chiar asorta lenjeria de pat sau cuvertura cu păturica din cuibul patrupedului.

Este de preferat să folosiți pentru pardoseală finisaje ușor de întreținut și cu o rezistență sporită la trafic. Dacă aveți un câine de talie mare, iar interiorul nu este prea generos, este de preferat să nu aglomerați cu mobilier, mai ales dacă acesta nu vă este foarte necesar. Un spațiu sufocant v-ar putea stresa destul de rău companionul iar starea sa de anxietate se va răsfrânge mai devreme sau mai târziu asupra dvs. Patul câinelui poate fi format dintr-o singură pernă supradimensionată în ton cu spațiul în care alegeți să o plasați.

Anumite rase de câini, indiferent de cât de riguroși sunteți în privința toaletării lor, au nevoie de întreținere specială și implicit de un spațiu destinat perierii. Asigurați într-un sertar un organizator unde să păstrați toate lucrurile animăluțului, de la jucării până la produse de igienă. Ideal ar fi să-l amplasați aproape de intrarea în casă, astfel încât să vă fie mai ușor să vă curățați patrupedul când vă întoarceți de la plimbare, pentru a evita murdărirea pardoselii. Expunerea unor fotografii cu animalul dvs., coșurile de depozitare pentru jucării, lesa și alte obiecte dragi pot fi integrate cu succes într-o amenajare cu stil. În mare parte, animalele de companie își fac de cap în lipsa dvs. De aceea este foarte probabil să găsiți ușa zgâriată de câinele nerăbdător să fie plimbat în parc. Evitați acest aspect deloc plăcut, agățând de mânerul ușii o folie din plastic.

Arata-ti dragostea fata de cainele sau pisica ta

Ne iubim câinii și pisicile mai mult ca oricând și nu le mai considerăm simple animale de companie, ci membri ai familiei. Ele ne fac să râdem și ne iubesc necondiționat. Ce putem face și noi pentru ele?
Oferim cinci sfaturi de bază pe care nu trebuie să le uităm:

1. Petrece timp de calitate cu animăluțul tău: du-l la plimbare, jucați-vă prin curte, dacă aveți, sau mângâie-l în timp ce te uiți la televizor.

2. Du-ți imediat câinele sau pisica la veterinar de îndată ce suspectezi că i s-a întâmplat ceva rău. Dacă nu ai o relație strânsă cu veterinarul tău, îmbunătățește acest aspect, de dragul cățelului sau al pisicii tale.

3. Hrănește-l cu mâncare de calitate, nu cu chipsuri, prăjituri sau alte grăsimi din alimentele pentru oameni.

4. Protejează-l de incidentele care se pot produce în casă. El nu știe să se ferească singur, așa că nu lăsa prin casă obiecte care l-ar putea răni.

5. Reînnoiește-ți datele de contact de pe medalionul de la gâtul animăluțului de fiecare dată când îți schimbi numărul de telefon.

Hiperplazia prostatei

Afectiunile prostatei si tumorile testiculare domina patologia aparatului genital al cainilor bartani. Prostata este o glanda care secreta lichidul prostatic, parte componenta a lichidului seminal cu rol in distributia spermatozoizilor.

In afectiunile prostatei, lichidul sufera modificari cantitative si calitative care duc la scaderea fertilitatii. Astfel, lichidul secretat in cantitate mai mica nu dilueaza suficient spermatozoizii. In infectiile glandei, pH-ul modificat al lichidului prostatic reduce mobilitatea spermatozoizilor, aceste doua aspecte constituind cauze importante ale infertilitatii.

Hiperplazia benigna a prostatei, infectiile, chisturile paraprostatice si adenocorcinomul reprezinta principalele afectiuni ale prostatei. In toate aceste situatii, prostata creste in volum, este inflamata si dureroasa, exercitand o presiune variabila asupra organelor invecinate.

Principalele simptome ale afectiunilor prostatei sunt: tendinta de constipatie, urinare cu sange sau doar pierderea unor picaturi de sange intre urinari, disconfort abdominal. De cele mai multe ori, cainele are temperatura ridicata, nu mananca, este apatic si se deplaseaza cu greutate.

Hiperplazia benigna a prostatei se intalneste la cainii cu varsta de peste sase ani, in special la cei care nu au o viata sexuala activa. Etiologia nu se cunoaste pe deplin, dar un rol important il are stimularea androgenica, in absenta actului sexual (cainele vine in contact cu catelele in calduri, dar nu face monta). Prostata creste in volum in timp, pe parcursul a luni sau chiar ani de zile.

In acest caz, castrarea este tratamentul cel mai indicat, dupa care se inregistreaza o involutie completa a prostatei in cateva luni. Se poate recurge si la un tratament medicamentos cu antiandrogeni (exemplu: estogeni), dar nu este la fel de eficient si de sigur, deoarece pot aparea efecte secundare nedorite si, de asemenea, efectul poate fi temporar.

Infectiile prostatei se pot realiza cu diferiti microbi, pe calea sangelui sau a uretrei. Sunt insotite frecvent de infectii urinare, contaminarea facandu-se prin refluxul lichidului prostatic in vezica urinara. Tabloul clinic este mai grav de aceasta data: animalul are febra mare, abdomen dureros, se deshidrateaza si se poate instala septicemia si starea de soc. De obicei, infectia nu este difuza, ci apare sub forma unor abcese de diferite marimi.

Tratamentul se instituie imediat, cu antibiotice cu spectru larg, timp de 2-4 saptamani, rehidratare corespunzatoare si mentinerea generala a organismului. Abcesele pot fi drenate chirurgical. Se recomanda ca antibioterapia sa fie urmata de castrarea chirurgicala.

Infectia cronica evolueaza fara semne clinice evidente, fiind sugerata de infectiile urinare recidivante. Aceasta forma se vindeca mai greu, antibioterapia prelungindu-se peste 4 saptamani.

Adenocorcinomul sau cancerul prostatei poate aparea cu o incidenta mult mai mica la caine fata de om. Castrarea nu protejeaza animalul de dezvoltarea acestei maladii. Persistenta prostatomegaliei la cainele castrat sugereaza existenta neoplasmului. Certitudinea se obtine prin biopsie. Metastazele pot aparea in zonele invecinate: oasele bazinului, vertebre, limfonoduli sau vezica urinara.

Tumorile testiculare – De cele mai multe ori, testiculele tumorizate se descopera accidental la o consultatie de rutina, cand medicul veterinar remarca diferenta de marime si consistenta testiculelor: un testicul este mult marit in volum si la palpare este denivelat, iar testiculul contralateral este atrofiat. Ectopia testiculara reprezinta o cauza frecventa a tumorizarii, testiculul ramanand, de obicei, in cavitatea abdominala la o temperatura mult mai ridicata fata de cea scrotala.

Unii caini cu tumori testiculare prezinta sindromul de feminizatie, datorita excesului de estrogeni: mameloanele sunt hipertrofiate, prezinta o alopecie in regiunea ventrala a abdomenului si pe fata interna a membrelor. De asemenea, se inregistreaza scaderea libidoului si infertilitatea. Metastazele sunt rare, de aceea castrarea este suficienta ca si terapie.

Inflamatia acuta a prostatei este relativ frecventa la caine. Este produsa de diversi germeni bacterieni, ajunsi fie pe cale ascendenta, fie pe cale descendenta. Cele mai multe infectii ale prostatei sunt secundare infectiilor tractului urinar.

Principalele semne clinice ale prostatitei sunt eforturile de a urina si constipatia. Cainele are febra, merge greu si manifesta durere la palpatia abdominala sau rectala a prostatei. Daca degetul atinge glanda inflamata, se simte caldura si fluctuatie.

Diagnosticul se bazeaza pe semnele clinice si pe examenul radiografic, care va arata daca prostata este marita.

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice, dupa testarea sensibilitatii germenilor izolati.