Menu

septembrie 2018

Rabia- muscatura, tratament, ingrijire

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie
Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:
– animalul nu prezinta semne de boala in acest interval, se presupune ca nu a fost infestat in momentul muscaturii si ca persoana muscata nu necesita tratament;
– animalul dezvolta semne de boala, atunci se va incepe tratament preventiv. Animalul infestat va fi omorat (eutanasiat) iar tesutul sau cerebral va fi supus unor teste care sa confirme existenta bolii. Dureaza doar cateva ore pentru a se efectua aceste teste. Daca rezultatul este negativ, se poate opri tratamentul prevenitv.

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie
Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic, trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local.

Tratament – Generalitati
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.

Ingrijirea ranii
Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:
– tipul expunerii – expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muscaturi sau a altor rani. Ranile (infectia apare cand o leziune deschisa a pielii sau mucoaselor este expusa virusului) duc rar la aparitia bolii, tratamentul fiind necesar;
– tipul animalului implicat – unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul rabic. Purtatorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcsi, ratonii, vulpile si coiotii.

Profilaxia postexpunere
Tipurile de vaccin antirabic includ:
– injectarea de anticorpi – injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii;
– vaccinarea in serie – injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati.

Faza tardiva a bolii
Odata ce apar simptomele, functiile inimii, plamanilor si a altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar in cele din urma pacientul va deceda. In cazuri extrem de rare, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca. Dupa orice contact cu un animal ce poate fi infectat este necesara instituirea tratamentului.

Tratament ambulatoriu
Tratamentul ambulator se rezuma la evitarea contactului cu virusul, tratamentul imediat si adecvat al ranii urmat de consultul medical de specialitate pentru a determina daca exista riscul unei infectii.
Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomanda:
– vaccinarea impotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile si cainii;
– daca animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie sa ii ceara acestuia fisa de vaccinari a animalului. Veterinarii elibereaza un certificat dupa vaccinarea animalelor. Cand nu exista astfel de documente este necesar ca medicul veterinar sa confirme vaccinarea;
– evitarea oricarui contact cu liliecii. In anumite zone geografice prezenta rabiei la oameni este asociata cu contactul persoanelor infectate cu liliecii;
– evitarea contactului sau a tentativelor de a imblanzii animale salbatice ca vulpi, sconcsi, ratoni sau coioti. Copii trebuie instruiti sa evite aceste animale;
– depozitarea gunoiului trebuie sa se faca in containerele special amenajate, in pungi de plastic astfel incat sa nu atraga animalele salbatice;
– blocarea tuturor posibilelor cai de acces ale animalelor salbatice in domiciliu;
– evitarea contactului cu cadavrelor animalelor si mai ales cu tesutul cerebral al acestora.

Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor
In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri:
– curatatirea ranii si a altor zone expuse cu apa si sapun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide daca sunt necesare si alte masuri;
– daca animalul care provoaca muscatura este unul domestic (caine, pisica) se incearca prinderea acestuia sau contactarea propietarului;
– daca muscatura este provocata de un animal salbatic nu se recomanda prinderea acestuia. Trebuie stabilita specia din care face parte animalul si daca prezinta tulburari ale comportamentului. Daca animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica vor testa acest tesut pentru a determina daca virusul este prezent;
– orice muscatura sau zgarietura puternica trebuie raportata Directiei de Sanatate Publica. Medicii vor evalua riscul de infectie si vor captura pentru testare animalul, care daca este infectat va fi eutanasiat;
– medicii specialisti vor hotara daca este necesara vaccinarea antitetanica care ofera protectie impotriva tetanosului (infectie ce apare cand bacteria tetanica ajunge in contact cu o rana deschisa). Vaccinarea antitetanica care se efectueaza in copilarie in cadrul programului national de vaccinari trebuie apoi repetata din 10 in 10 ani. Revaccinarea se recomanda si atunci cand exista o rana contaminata si au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau daca nu se cunoaste data ultimei vaccinari. Se recomanda ca vaccinarea antitetanica sa se faca in primele 48 de ore dupa muscatura sau contaminarea ranii.

Rabia – turbarea

Rabia (turbarea) este o boala produsa de un virus si care afecteaza sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii) atat la animale cat si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot raspandi boala prin intermediul salivei sau contactului cu tesutul cerebral.

Oamenii pot dobandi boala in urma muscaturilor, produse atat de la animale salbatice cat si domestice. Datorita programelor largi de vaccinare impotriva rabiei, afectiunea este din ce in ce mai rara in tarile dezvoltate, fiind insa mult mai comuna in statele in curs de dezvoltare.

Cauze
Rabia este o boala care are ca si cauza infectia cu un virus, care apare de cele mai multe ori ca urmare a contactului cu saliva animalelor infectate. In majoritatea cazurilor, virusul este depistat la animale salbatice, cum ar fi liliecii, ratonii, sconcsii, vulpile sau coiotii. Din acest motiv se recomanda anuntarea autoritatilor medicale ori de cate ori au loc atacuri ale animalelor, mai ales daca acestea sunt salbatice. In acest fel, persoana sau persoanele respective pot fi informate despre posibilitatea infestarii cu rabie si daca se impun sau nu masuri profilactice. Ocazional, virusul se poate transmite si prin intermediul animalelor de companie, cum sunt pisicile sau cainii, insa aceasta se intampla foarte rar datorita programelor de vaccinare eficiente. Animalele de companie care nu parasesc niciodata apartamentul au un risc foarte mic de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii si mai rare, unele persoane se pot infecta fara a fi muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin inhalarea virusului, mai ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate foarte mare (pesterile in care traiesc lilieci de exemplu).

Simptome
Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6 saptamani de la momentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce produce boala.

Simptome la animale
Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburari de comportament. Animalul care a muscat o persoana si care s-a comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzator si la momentul oportun oricarei persoane care a intrat in contact cu animalul respectiv.

Este foarte posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne:

  •  lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice
  •  atitudine timida la un animal de casa care era de obicei prietenos
  •  neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de comportament
  •  salivare in exces
  •  animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin active in timpul zilei
  •  consumul de substante care in mod normal nu sunt comestibile (pica)
  •  paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

Simptome la oameni
Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni si care includ:

  •  febra
  •  tuse sau senzatia de gat uscat
  •  durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale
  •  durere abdominala
  •  anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema

Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:
– perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir);
– frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie);
– spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii;
– paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica, care apare dupa muscatura liliecilor vampir;
– fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sangvine;
– coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.

Investigatii
Investigatiile fac mai usor diagnosticul rabiei la oameni si pot include:
– testul direct cu anticorpi fluorescenti. Este un test uzual, rapid, care detecteaza proteinele ce alcatuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de tesut din zona potential infectata;
– testul de polimerizare in lant. Acest test detecteaza materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, este foarte exact si poate fi facut din saliva, lichid cefalorahidian sau oricare alt tesut.

Diagnosticul la animale este de asemenea dificil. Animalele care au un comportament ciudat pot fi infectate cu virusul rabic.
Presupunerea ca un animal este infectat se bazeaza pe:
– tipul animalului, unele animale au risc mai mare sa fie infectate, cum ar fi: liliecii, sconcsii, ratonii, vulpile si coiotii;
– comportamentul animalului, cum ar fi salivatia excesiva sau comportament agresiv;
– riscul aparitiei bolii intr-un areal geografic anumit;
– data ultimei vaccinari a animalului.

Daca o persoana a fost muscata sau expusa in alt fel virusului rabic, se pot administra o serie de vaccinuri, ca si profilaxie postexpunere, pana la sosirea rezultatelor testelor care sa confirme boala si care au ca scop prevenirea instalarii bolii inainte ca diagnosticul sa fie confirmat prin teste specifice.

 

Urgentele veterinare: Cand sunam la medicul veterinar?

Majoritatea stapanilor de animale s-au confruntat, cel putin o data, cu o situatie pe care nu au stiut daca sa o trateze ca pe o urgenta, in ceea ce priveste animalutul de companie.
Spre exemplu, daca blanosul a alunecat pe scara si acum schiopateaza evident, este ora 11:00 noaptea – trebuie sa suni veterinarul, sau exagerezi cu ingrijoararea?

Niciodata nu este gresit sa suni!
Daca animalul tau de companie iti ofera un motiv de ingrijoarare, atunci nu trebuie sa te simti jenat sa apelezi la un serviciu de urgenta. Veterinarii sunt obisnuiti cu urgentele si sunt pregatiti pentru ele.
De asemenea, retine faptul ca tu iti cunosti cel mai bine animalul! Daca observi o schimbare in comportamentul lui, chiar si subtila, atunci este foarte probabil sa recunosti inceputul unei probleme. O discutie cu un medic de garda, poate sa lamureasca rapid daca este vorba, intr-adevar, despre o urgenta. Intotdeauna medicul de la serviciul de urgenta iti va adresa cateva intrebari pentru evaluarea situatiei si tot el iti va recomanda sa aduci animalul la un consult in acel moment, sau examinarea poate fi amanata.

Definirea urgentelor. Cand chemam ambulanta vetrinara?

Sunt cateva situatii insa, in care nu exista semne de indoiala. Daca observi ca animalul tau prezinta oricare dintre semnele de mai jos, atunci este obligatoriu sa soliciti o ambulanta veterinara, sau sa mergi de urgenta cu el, la cabinet.

  • Daca animalul a suferit o trauma: a fost lovit de masina, sau de un obiect, de la distanta mica
  • Daca animalul nu respira, sau nu poti sa simti bataile inimii
  • Daca animalul vomita in mod repetat si are diaree de mai mult de 24 de ore, sau daca vomita sange
  • Daca suspectezi ca are oase rupte
  • Daca animalul are dificultati in a respira sau ceva ii obstructioneaza caile respiratorii
  • Daca animalul a avut sau are o criza cu spasme
  • Daca exista sangerari la nivelul ochilor, nasului sau gurii, sau daca prezinta sange in urina/fecale
  • Daca suspectezi ca ar fi ingerat substante toxice – clor, antigel, otrava pentru sobolani, medicamente sau produse de curatenie
  • Daca motanul tau are dificultati in a urina
  • Daca animalul pare sa aibe dureri – schiauna, plange, nu se poate ridica de jos
  • Daca animalul pare brusc dezorientat si nu isi poate tine echilibrul
  • Daca observi leziuni la nivelul ochilor si animalul pare sa aiba dificultati de vedere
  • Daca abdomenul animalului este umflat si tare, iar el incearca sa vomite
  • Daca observi semnele unei hipertermii
  • Daca animalul tau este insarcinat si are dificultati la nastere, de mai mult de 4 ore

Este foarte important sa iti urmezi instictele, iar daca ceva pare ca nu este in regula cu animalultul tau, ai tot dreptul sa te ingrijorezi. Profesionistii veterinari de urgenta, sunt acolo pentru a-ti oferi sfaturi si asistenta, deci nu ezita niciodata sa ceri ajutor.

Afectiuni oculare la pisica – Conjunctivita

Afectiunile oculare sunt des intalnite la puii de pisica. Din fericire sunt si foarte usor de tratat daca se instituie un tratament adecvat la timp. Pisoii supusi la stres din cauza conditiilor de mediu, a malnutritiei sunt cei mai expusi la astfel de probleme. Chiar si cei crescuti doar inauntru pot dezvolta afectari ale ochilor, insa sunt mult mai rare cazurile.

Ochii rosii sunt de fapt conjunctivita, care ne afecteaza si pe noi oamenii. Ea poate fi provocata atat de bacterii (Chlamydia Psittaci), cat si de virusuri (calcivirusul sau herpesvirusul). De cele mai multe ori conjunctivita apare in paralel cu afectiuni ale tractului respirator superior. Agentul patogen este acelasi in ambele cazuri. Pisoiul poate stranuta si avea secretii nazale in acelasi timp cu ochi rosii si scurgeri oculare. Conjunctiva este foita transparenta care inveleste globul ocular. Inflamarea, inrosirea si umflarea ei poarta numele de conjunctivita. La pisici in acelasi timp are loc si inflamarea pleoapei a treia.

Desi nu este contagioasa pentru om, aceasta afectiune, de fapt agentul patogen, se poate raspandi foarte usor de la un pisoi la toti ceilalti din cuib, sau care locuiesc in acelasi loc. chiar si adultii pot dobandi boala de la puii lor, insa imunitatea fiind mai solida, mai rar fac si manifestari ale conjunctivitei. Boala este transmisa prin intermediul secretiilor oculare si/sau nazale, lasate pe jos sau pe obiecte, prin aer sau prin contact direct. Boala mai poate fi transmisa si de mama purtatoare a virusului, puilor ei, transplacentar.

Semnele conjunctivitei la pisoi sunt usor de recunoscut: ochi rosu sau ambii afectati, lacrimare, clipit des si afectat, secretii oculare (clare, gri, verzi, galbene, in functie de agentul patogen, de consistente diferite), eroziuni ale corneei, uneori ochiul afectat este tinut inchis, chiar lipit din cauza secretiilor abundente si inchegate, sensibilitate la lumina.

La primele semne pisoiul trebuie consultat de un medic veterinar, cu cat mai repede cu atat se va vindeca mai usor si evitati complicatiile, care pot duce pana la pierderea vederii. Daca ochii sunt lipiti incercati sa curatati ochiul de secretiile solidificate cu un tampon moale de bumbac imbibat in apa calda sau ser fiziologic. Gentil inmuiati secretiile si indepartati-le. Pisoiului nu ii va placea operatiunea insa ii este benefica si trebuie sa o duceti pana la capat. Medicul veterinar va stii cel mai bine ce tratament sa ii administreze in functie de cauza care a produs boala. Picaturile cu antibiotic sunt cele mai eficiente, iar in 7-10 zile de tratament respectat pisoiul isi va reveni.

Puteti preveni aceste infectii tratand mama, asigurandu-va ca este vaccinata si deparazitata inainte de a naste. Apoi puiutii sa fie bine hraniti si ingrijiti, tinuti intr-un mediu curat. Evitati contactul cu alte feline pana la varsta de 6-8 saptamani, cand se administreaza primele vaccinuri. Uneori un tratament preventiv cu antibiotice este bine venit.